Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Goilav din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

Despre Casa Goilav din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.

– Domnule Gheorghe Median, cine a fost proprietarul acestei case și de când datează ea?
– Goilav reprezintă una dintre marile familii boierești de origine armeană din Botoșani, cunoscută mai ales pentru averea ei, care consta în suprafețe mari de teren, imobile și alte bunuri. Clădirea aceasta, situată pe strada Ion Pillat, numărul 12, foarte aproape de centrul orașului, este cunoscută sub numele de Casa Goilav, fără a i se spune proprietarul; cu siguranță, însă, el a fost tatăl lui Jean Goilav, care avea casele pe strada Miorița, în apropierea acestui imobil. În același perimetru, care, pe atunci, era altfel organizat, se afla vechea casă a familiei și cele pe care Jean Goilav, extrem de bogat, le-a ridicat. Clădirea datează din secolul al XIX-lea și este tipul casei boierești a timpului, ca structură arhitectonică reprezentând casa specific moldovenească.

– Faceți, vă rog, o descriere a imobilului.
– Clădirea are patru camere despărțite de o tindă, iar intrarea se face printr-un cerdac ieșit în afară și sprijinit pe patru piloni. Sub cerdac, se află o pivniță foarte mare, care străpunge casa de la un capăt până la celălalt. La vremea aceea, locuința era construită din lemn căptușit cu cărămidă, pe un parter înalt din piatră, iar acoperișul era făcut din șindrilă. În timp, imobilul a suferit o serie de modificări, în sensul că acoperișul a fost înlocuit cu altul din tablă și ferestrele din lemn cu altele din termopan, care respectă, însă, coloritul clădirii, astfel încât nu se observă foarte mult. Casa a fost locuită, o vreme, de familia Goilav, apoi a rămas fără proprietar și a intrat în administrarea primăriei. Întrucât spațiul nu a fost vândut, de zeci de ani acolo stau cu chirie mai multe familii, cu condiția să îngrijească și să nu transforme construcția. În principiu, imobilul nu a fost modificat pe dinăuntru, doar la exterior suferind unele transformări nestructurale. Imobilul nu arată foarte bine, însă este extrem de valoroasă, pentru că e una dintre puținele clădiri cu o asemenea vechime, care dau imaginea locuinței tradiționale românești de acum mai bine de 200 de ani.

– Ce cuprindea perimetrul din jurul casei?
– Acolo, era o grădină, clădirea având o latură spre Calea Națională, cea mai veche și mai mare arteră de circulație de atunci a orașului. Intrarea se făcea dinspre această stradă, iar restul locuințelor din zonă, între care cele trei mari imobile ale familiei Goilav de pe strada Miorița, aveau, toate, grădini, așa cum erau, peste tot, aici și așa cum au spus și cei care au scris despre Botoșanii de altădată – Nicolae Iorga, de exemplu.

– Există urmași în viață care să fi revendicat clădirea?
– Nu; toate imobilele rămase de la familia Goilav sunt în proprietatea statului, fiind naționalizate în 1948; de aceea au și fost închiriate, ca locuințe sociale, unor familii de botoșăneni, care domiciliază în ele și acum.

Florin Bălănescu