Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
CATRENE, de Ioan VASIU
ne-ntinde viața prea multe capcane
visul frumos se tulbură prea des
ne face soarta uneori șicane
destinul pare-un film neînțeles
ooo
un mic secret vă spun acum deschis
vă rog să nu-l mai spuneți nimănui
oriunde-aș fi aievea sau în vis
mă urmăresc mereu doi ochi căprui
ooo
e tot mai tristă toamna și mi-e milă
când văd că a ajuns așa umilă
se dă învinsă chiar de nu-i convine
știind că iarna blestemată vine
ooo
cu banii de pe catrene mi-am luat loc în rai
cu livada stau de vorbă doar în luna mai
din surplusul de iubire am depus la cec
plimb speranțele adesea cu o dacia break
ooo
mi-a furat un vers ziua de ieri
dar mi-l dă ziua de azi-napoi
o să-l pun deoparte până joi
și ți-l dau chiar dacă tu nu-l ceri
ooo
un curcubeu se-adapă-n ochiul meu
sunt bucuros că încă mai exist
chiar dacă sacul vârstei mi-e mai greu
nu am niciun motiv să mai fiu trist
ooo
uneori mă-nchid în mine și fac inventar
orice undă de tristețe o arunc pe geam
cu surplusul de iubire pe care-l mai am
vreau să dau un gust mai dulce visului amar
ooo
pe-o frunză -mi scrie toamna o butadă
și-mi dă de înțeles cu nu-i o glumă
și în curând firavul voal de brumă
devine-o plapumă grea de zăpadă
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania