CLEPSIDRA ÎNGHEȚATĂ

În refugiul

Strivit cu pietre de turcoaz,

Și-n umbrele pălite-n burgul

Cu metereze triste,

Se izbăvesc uitări

Alungate în cascade adânci,

Și parcă se ascund

În slove

Întinse pe coridoare de lumină.

Și-n iarna cernită,

Și-n ascezele tivite

În clepsidra învechită,

Un mesteacăn uitat

Strigă un dor

Ascuns în coaja de lemn…

Și-un murmur de frunze

Alungă neliniști și visuri uitate,

Pe drumul despuiat

Și deșirat,

Ca o dantelă franțuzească.

Portrete înșirate pe iluzii,

Tălmăcesc

În cupa goală de timp,

Deșertăciunile închise

În clepsidra care îngheață timpul.

5 ianuarie 2026 București

Articole asemănătoare