Codrului

La o margine de codru
Lângă lacul cel tăcut
Stă cuvântul nostru, mândru
Stă prezentul din trecut 

Dintr-un licăr de lumină
Chiar dacă-i asfințit
El împrăștie zi divină
C-a iubit acest pământ 

Scris-a carte, fără margini
Universul s-a mărit
Culegând iubiri și patimi
Multe zile s-au topit 

Din izvor, se scurge viață
Și umbrește acest pământ
Stau cuvintele de față
Din lac, curge visul sfânt 

Doar izvoru’-l mai așteaptă
Sus în codrul înverzit
Prin potecă, vis-n șoaptă,
Unde sacrul e iubit