Cogito

Cu un deget cugeți, cu două mugeți,
Ce-i omul?  O casă vorbitoare, cu multe interioare.
Straniu apare când dai cu banul.
Visezi, bluffezi și iar visezi.
Rațiunea este în rații, în rațe și-n corporații.
Crinolina și inima, intima, ultima.
Fără rațiune nu am avea rebeliune, războaie, șiroaie.
Cunoști treapta pe care să urci? Coboară repede că dai de cuci.
Între plăcere și plăcintă există un full și o chintă.
Rege și rece – prea mult. Prefer fierbinte.
Curiosul roade osul și-și sfarmă dinții  colosul.
Amorul propriu – un viciu  cu sens impropriu.
Fără o jalbă, durerea e salbă, coroană de foc, loc, loc.
Imaginația mi-e dragă, n-aud ovația, pupicile  ca tălpicile.
Lăsați-mă să mor la margine de mohor, sub un nor de cocori.
Poeții – gladiatori.