Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Conacul Popovici Bâznoșanu din Buimăceni

Autor: Istoria culturii

Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Conacul Popovici Bâznoșanu din Buimăceni, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Conacul Popovici Bâznoșanu din satul Buimăceni, comuna Albești, județul Botoșani, profesorul Mihai Amarandei mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

– Domnule Mihai Amarandei, cine și când anume a clădit acest conac?
– Clădirea a fost ridicată, între 1896 și 1900, de Mihalache Popovici Bâznoșanu [mare latifundiar (1844-1919), căsătorit, în 1870, cu Zamfira (Zanfira) Aprihan], fiind moștenită de fiul său, Gheorghe Bâznoșanu [(1869-1944), căsătorit, pe rând, cu Elena Missir, Eliza Țăranu și Olimpia (Coca) Hacek], și, apoi, de fiul acestuia, Mihai [Bibi] Bâznoșanu [(1910-1991), căsătorit cu Nuvart (Etil) Oscanian].

– Ce fel de relații au existat între ultimul boier și săteni?
– A fost un om de omenie și a trăit în armonie cu țăranii, cărora le dădea o treime din recoltă și pe care îi ajuta de fiecare dată la nevoie. Ca dovadă, în 1991, când a venit la primărie pentru a-și recăpăta bunurile, localnicii în vârstă l-au recunoscut și l-au întâmpinat, emoționați, cu „conu’ Mihai”, i-au sărutat mâna și, cu lacrimi în ochi, și-au amintit împreună anii în care au trăit în bună înțelegere.

– Cât de mare era moșia și ce includea?
– A avut aproximativ 180 ha de teren arabil, 33 ha de pășune, 18 ha de pădure, un iaz și două mori – una în curte, ce a fost mutată în alta exterioară.

– Ce cultiva?
– În special, cereale (grâu, porumb, orz și ovăz), dar și floarea soarelui, cartofi și lucernă pentru vite.

– A crescut animale?
– A avut 38 de perechi de boi, aproape 800 de oi, la care era angajat un medic veterinar, trei perechi de cai, vaci de lapte și păsări de curte.

– Cum arăta curtea boierească?
– Conacul [situat la 44 km sud-est de Botoșani] are un singur nivel și 15 camere, între care biroul administrativ al moșiei, iar, în față și în spate, existau spații verzi cu iarbă, flori, pomi fructiferi și alei pietruite. În curte, se aflau două beciuri, ghețăria, fântâna cu ciutură și pompă manuală, o moară (construită în 1942, care, în perioada refugiului, a fost dusă la Ploiești în 1943 și adusă înapoi în 1945), o oloiniță (înființată în 1942, ce producea ulei pentru uz intern, turtele fiind exportate în Germania), garajul automobilului (tip Hudson), remiza pentru șaretă și sanie, anexe pentru unelte și utilaje agricole (între care un tractor tip Lanz), grajduri, saivane, hambare, silozuri de porumb pentru hrana animalelor, magazii de lemne și alte dependințe. Tot perimetrul era îngrădit cu un gard de lemn în care erau fixate două porți de acces.

– Ce s-a întâmplat la venirea comuniștilor?
– Au naționalizat toată moșia [în 1949], după ce moara din exterior o confiscaseră în 1948, iar conacul a devenit, pe rând, sediu al G.A.C. (apoi, al C.A.P.), cinematograf, grădiniță, magazie de lemne a școlii și spații de locuit; clădirea morii din curte a găzduit căminul cultural și, în prezent, un magazin.

– Ce soartă a împărtășit boierul?
– În 1948, a fost arestat în Gara Botoșani (nu l-ar fi putut ridica din sat, pentru că ar fi stârnit revolta localnicilor) și închis până în 1949 (la intrarea în închisoare, avea 90 kg, iar, la ieșire, 47 kg), după care a lucrat ca mecanic în București până la pensionare; tot acolo, a murit și a fost înmormântat.

– A revendicat cineva posesiunea familiei?
– Singurul copil al lui Mihai Bâznoșanu, Răsvan Bâznoșan [născut în 1942, căsătorit cu Carmen Habeian și domiciliat în București], a solicitat și redobândit conacul, cele două mori, 17 ha de teren arabil, pășunea și pădurea.

– Ce a mai rămas, astăzi, din fostul domeniu?
– Nu mai există decât conacul și clădirile morilor.

Florin Bălănescu

Rubrica: Istoria culturiiAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare