Despre Conacul Ciurea din satul Broșteni, comuna Vlădeni, județul Iași, localnicul Mihai Rotaru mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

– Domnule Mihai Rotaru, cine a fost boierul din sat?
– Îl chema Hanibal Ciurea.

– A avut familie?
– Era însurat, dar nu a avut copii.

– Câtă moșie deținea și ce fel de terenuri?
– Avea vreo 40 ha – mai mult pământ arabil, dar și livezi, fânețe și pășuni.

– Ce cultiva?
– Grâu, porumb, orz, ovăz, secară, linte și mazăre, plus lucernă pentru animale.

– Cum arăta, pe atunci, curtea boierească?
– Conacul [situat la 49 km nord-vest de Iași] avea un singur nivel, cu opt camere, iar, în fața lui, era o grădină cu alei pietruite, flori și pomi fructiferi. În lateral și în spate, se aflau beciul, fântâna, șopronul trăsurii, grajduri, hambare, magazii și alte acareturi. Curtea nu era împrejmuită.

– Cum se purta boierul cu sătenii?
– Era un om bun, că, altfel, n-ar fi stăpânit moșia. Se înțelegea bine cu oamenii și, la nevoie, îi ajuta pe toți cei cu care lucra. A donat bani și la școală, și la biserică.

– Care a fost soarta moșiei?
– El a donat-o Epitropiei Sfântul Spiridon [din Iași] și se întreținea dintr-o parte a beneficiilor care îi reveneau prin contract. După ce au venit comuniștii, moșia a trecut în patrimoniul statului [în 1949].

– Ce destinație ulterioară a avut conacul?
– În clădire, a fost sediul gostatului și, apoi, al I.A.S., iar în curte au fost aduse utilajele S.M.T.

– Ce a mai rămas, acum, din fosta proprietate?
– Mai este numai conacul, că toate celelalte clădiri s-au distrus și s-au făcut altele în locul lor.

Florin Bălănescu