Cristina Maxim Bîgu: speranțele făpturii

Cristina Maxim Bîgu

mi-apleacă creștetul pe ape

natura verde, mirositoare.

mă ceartă broaștele și poate

mi-adună clipele irositoare;

preavorbitoare ape trecătoare

ca timpul vechi cu repetatele întoarceri

și slobozite sunete cuceritoare

în obositele timpane din prefaceri…

e o natură pură trupul meu naiv

iar sufletul mi-e aer în nările pădurii,

în brațele plăpânde se-ascund în rogvaiv

un miliard de specii: speranțele făpturii.