Delicatele frumuseți ale vieții, cu sfaturi pentru dragostea vieții, de la o femeie, o americancă – Cheryl Strayed, mamă a doi copii, adolescenți, cu care ne–au vizitat meleagurile

                    …Cred că a trecut ceva timp de când nu am mai citit o carte care să îmi placă atât de mult ca și Delicatele frumuseți ale vieții (autoare Cheryl Strayed, Editura Humanitas). Cartea este pur și simplu superbă și are deja recenzii  pe care vă invit să le citiți dacă nu ați făcut-o deja, scrie pe blogul ei Andra Costă, 12 februarie 2021, la rubrica ei, destinată nouă, cititorilor.. Există  atât de multe pasaje care mi-au plăcut la nebunie încât am decis să le împărtășesc pe toate în scris. Să rămână undeva, cumva, pentru posteritate . Dar le-am făcut o selecție pe care vi le prezint , vă spun și de ce mi-au plăcut

           […] Le dezvăluisem un adevăr pe care erau pregătiți să-l afle. Nu despre creștinism, ci despre condiția umană: acela că suferința face parte din viață. (p. 145)

           Mi-a plăcut mult citatul acesta deoarece mi se pare că este unul dintre lucrurile pe care-l alegem, de cele  mai multe ori, să îl ignorăm. Suferința nu ne place (logic!!!!), dar ea chiar este parte din viață. Și cu cât acceptăm mai repede acest fapt, cu atât ne putem organiza mai repede să ducem o viață ceva mai frumoasă.

[…] Mi-ai cerut sfaturi practice pentru a-ți găsi perechea, însă eu cred că, odată ce-ți vei da voie să fii pregătit psihologic pentru a dărui și a primi iubire, cea mai bună abordare e să faci ce face toată lumea care caută dragostea: să ieși la înaintare cu cele mai mari atuuri ale tale în mod transparent, cu sinceritate și umor cât cuprinde. (p. 159)

         Da, da, da. Toți căutăm iubirea, dar adevărul este că majoritatea nu suntem pregătiți pentru ea. Suntem prea egoiști, prea temători, nu ne iubim nici măcar noi pe noi, deci cum am putea aștepta să ne iubească alții?

          Sunt multe alte lucruri pentru care să te torturezi, drăguțo, și sunt atât de multe lucruri care ne torturează în viața asta! Nu lăsa un bărbat care nu te iubește să fie unul dintre ele.” (p. 188)

        Oh, da! Sunt atât de multe femei care se agață pur și simplu de un bărbat pentru a fi fericite încât atunci când mă gândesc la ele îmi vine să zbier. Situația se perpetuează generație după generație și să rupi lanțul este înfiorător de greu, dar nu imposibil. Deci dacă te găsești într-o astfel de situație, urmează sfatul lui Sugar.

           Nu e de aur. Nu e genul de putere pe care îl au vrăjitoarele bune. Este felul în care oamenii sănătoși, întregi, evoluați emoțional reușesc să întrețină relații cu nemernicii – le limitează accesul în viețile lor. (p. 192)

              Culmea cum acest simplu NU este, de cele mai multe ori, cel mai greu de spus. Culmea cum ajungem să credem că sunt lucruri pe care pur și simplu trebuie să le tolerăm, deși situația nu stă niciodată așa. De fapt ține doar de noi ce acceptăm și ce nu. Limitele ne aparțin.

[…] Dragostea e alimentul nostru de bază. Fără ea viața nu înseamnă mare lucru. Este cel mai frumos dar pe care îl putem face și cel mai valoros cadou pe care îl primim. Și merită tot efortul. (p. 221)

         Corect. Aici nu mai am ce comenta. Sugar are perfectă dreptate.

          […] Fiecare viață, scrie Tranströmer, ”are o navă soră”, care o ia ”pe un alt drum” decât cel pe care am apucat-o noi. Am vrea să fie altfel, dar nu se poate: oamenii care-am fi putut să fim trăiesc o altă viață; sunt fantomele noastre cu vieți diferite. […] Nu voi afla niciodată și nici tu nu vei afla cum va fi fost viața pe care nu ai ales-o. Vom ști numai că, indiferent cum s-ar fi desfășurat acea viață-soră, ar fi fost importantă și frumoasă, dar nu ne-ar fi aparținut. Ar fi fost corabia fantomă care nu ne ia. Nu ai altceva de făcut decât să-i faci cu mâna de pe mal.” (p. 245-249)

             Mmm… viețile pe care le-am fi putut trăi… principalul motiv pentru care am luat multe decizii proaste a fost că nu voiam să mă gândesc cum ar fi fost dacă nu le luam :))). Da, un raționament prost, doar că nu sunt singura în această situație. Sunt oameni care se pierd complet în viețile pe care le-ar fi putut trăi, în regret și frustrare.

[…] Majoritatea oamenilor nu înșală pentru că sunt infideli din fire. Înșală pentru că sunt oameni. Sunt conduși de dorință sau vor să vadă cum e să-i mai dorească o dată cineva. Se trezesc într-o relație de prietenie care ia o întorsătură neașteptată sau o caută cu lumânarea fiindcă vor să facă sex, sunt beți sau frustrați din pricina tuturor lucrurilor pe care nu le-au avut în copilărie. Există dragoste. Există dorință. Există posibilități. Există alcool. Există tinerețe. Există singurătate, plictiseală, tristețe, slăbiciune, autodistrugere, prostie, aroganță, romantism, ego, nostalgie, putere și nevoie. Există tentația irezistibilă a intimității trăite cu cineva diferit de persoana cu care ești cel mai intim. (p. 295-296)

                 Partea asta mi-a plăcut mult de tot pentru că toți judecăm foarte ușor alți oameni. Majoritatea avem tendința să vedem lumea în alb și negru, însă ea are foarte multe nuanțe de gri. Atunci când într-o relație unul dintre parteneri ajunge să fie infidel motivele care au dus la această stare de fapt sunt foarte multe și foarte variate. Și niciodată, dar NICIODATĂ, nu este doar vina lui. Bine, sunt cazuri excepționale în care este un nenorocit pur și simplu (sau o nenorocită), dar 99% din cazuri treaba e mai complicată decât pare la prima vedere.

            Cred că la asta mă refer când spun că nu avem cum să știm ce va fi mai departe. Trăim, trecem prin tot felul de experiențe, părăsim oameni pe care-i iubim și suntem părăsiți. Oamenii despre care credeam că ne vor sta alături mereu nu mai sunt, și oameni pe care nu știam că-i vom întâlni apar în viața noastră. Ce avem de făcut este să ne păstrăm credința, să o punem într-o cutie și să așteptăm. Să avem încredere că înțelesul va veni mai târziu și că atunci când ni se vor arăta miracole neașteptate vom fi acolo, în fața fetiței în rochie roșie, recunoscători pentru cele mai mărunte lucruri. (p. 322)

             Da, recunoscători pentru cele mai mărunte lucruri, învățând din tot ceea ce ni se așteaptă. Așa ar trebui să ne trăim viața.

            Bineînțeles că te-ai culcat cu femei cu care nu erai prea interesat să ai o relație, dragule. Bineînțeles! Când ai douăzeci și ceva de ani și ești necăsătorit, treaba ta e practic să faci sex cu cine se poate. E ceva biologic. Emoțional. Psihologic. Narcisist. Și da, o parte din aceste impulsuri s-ar putea să aibă oarece legătură cu mama ta (și cu tata, să știi). (p. 335)

             Viața la 20 de ani :)))). Sugar a reușit aici cel mai frumos rezumat, jur, a ceea ce înseamnă să ai 20 de ani, hormonii tropăind maxim și influența încă neidentificată a părinților.

                Cam asta ar fi. Aici găsiți toaaaate citatele din Delicatele frumuseți ale vieții ce mi-au plăcut :)))). Sper că nu v-am zăpăcit prea tare cu Sugar. Dacă e așa dau vina exclusiv pe ianca pentru că ea mi-a dat cartea :))). Iar dacă toooot demersul meu v-a convins că trebuie să aveți această carte în bibliotecă, puteți comanda Delicatele frumuseți ale vieții de aici.Cu

…Da.Cheryl Strayed, scriitoare americancă, romancieră, memorialistă, eseistă, și poate și jurnalistă, este la ora aceasta una dintre cele mai importante voci ale literaturii contemporane, cărțile ei au devenit bestseller-uri, au fost onorate cu premii înalte, traduse în peste 40 de limbi, unul din volume –„Sălbăticie: pierdută și regăsită pe Traseul de Creastă de pe Coasta Pacificului – a devnit și film, film cu actrița Resse Witherspoon în rol principal pentru interpretarea căruia a fost nominalizată, în 2015, la Premiul Oscar pentru cea mai bună interpretă,iar Editura Humanitas i-a tradus în limba română volumul mai sus pomenit, „Delicatele frumuseți ale  vieții: Sfaturi despre dragoste și viață de la „Dragă Sugar”, o culegere de scrisori primite de Strayed începând din martie 2010, când a luat în primire, sub anonimat, populara rubrică de sfaturi de viață „Dragă Sugar”,din revista literară on-line The Rumpus, și până în februarie 2012, când și-a dezvăluit identitatea, ca cea care răspundea la dilemele cititorilor.

      Întrebările cititorilor și răspunsurile alcătuiesc cartea în care se împletesc  tot felul de  nedumeriri cărora le găsește  leacul autoarea, Cheryl Strayed, scriitoarea. De altfel, în prefață la carte, scriitorul care o semnează, Steve Almond, explică succesul ei la public: „Eu cred că America moare de singurătate, că noi, ca popor, am căzut în capcana confortului și refuzăm să avem de-a face cu viețile noastre interioare – acele izvoare nesecate de sentimente stânjenitoare -, îndreptându-ne, în schimb, către ispita nebunească pe care prietenii noștri din Industria Lăcomiei o numesc Piață Liberă”…

                Lumea care cunoaște cartea și autoarea rețin ce a mai scris presa – „din fericire, am vizitat România în 2016, când, în calitate de  speaker, ca și soțul, am fost la o Conferință, „Puterea poveștilor”, la București, împreună și cu cei doi copii ai noștri, Carver  și Bobbi, adolescenți, fiul de șaisprezece  ani și fiica de cincisprezece, atunci, unde, ne-am simțit bine atât la București cât și într-o excursie făcută până la Brașov și la Castelul Bran, toți patru declarându-se îmbogățiți și îndrăgostiți de România pe care vor să o mai revadă, poate la un FILIT Iași,ca sugestie.

       Bogată în ale scrisului, din ce se relatează în cartea citată am mai înțeles, ca esențial,întotdeauna, scrisul și scrisorile, indiferent de rolul pe care îl joci, expeditor ori depozitar, nu trebuie să se ferească de intimitate, altfel nu ar fi sincere, încăpătoare sufletește, natura lor emoțională a făcut ca și cartea în cauză să aibă și  are succesul ei atât de mare.

        Prin stil, atât de sincer și mărturisiri intime, la scenă deschisă, gen faptul divers,cartea ușor descrisă, aici, este o rara avis, larg căutată, citită,comentată, istorii de viață pământeană, inclusiv acum –leac pentru pandemie….

           Ion N.Oprea, Iași, 9 martie 2021.