MĂNĂSTIREA CEA CU HAR
Autor: Monica Gherghel-RăduţComentarii
- Mănăstirea cu har plin,
- Întru pace creştinească,
- Se îmbracă în senin,
- Fără să mai obosească.
- Poartă pe zidu-i cinstit
- Secolele-ngrămădite,
- Pe cât zidu-i de-albăstrit,
- Secolele-s infinite.
- Nu se mişcă veşnicia
- De pe piatra cea pictată,
- Căci albastră-i zidăria,
- Din tot cerul revărsată.
- Lumina se albăstreşte
- Peste zidul colorat
- Şi albastrul său sporeşte
- Tot din răsărit vărsat.
- Mănăstirea cea cu har
- În albastru ne-nveleşte,
- Ce ni-i dat nouă în dar
- Şi care ne ocroteşte.
- Peste zidul albăstrit,
- Parcă tot de-un val pictat,
- Care n-a mai obosit,
- Infinitul s-a lăsat.
- Zidul poartă zări albastre,
- Zări de suflet şi senin,
- Zarea mănăstirii noastre
- Peste zidul cel creştin.
- De pe-a zidului aripă,
- De pe zidul cel de piatră,
- Veşnicia se-nfiripă,
- Veşnicia nu mai pleacă.
Rubrica: ComentariiAutor: Monica Gherghel-Răduţ
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail


