Dumnezeu la o cafea

De-o vecie viscolește

Cu luceferi, nu cu nea.

Astă seară mă răpește

Dumnezeu la o cafea.

 

Obosit, abia vorbește,

Turlă rară–vorba Sa.

Astă seară poposește

Dumnezeu la masa mea.

Taci mai bine, Te-odihnește,

Sunt, de vrei, tăcerea Ta,

Astă seară cînd oprește

Ceru-ntreg la poarta mea.

Și-o să pururi viscolească

Pacea Lui inima mea,

De-o să crească, să tot crească!,

Veșnicii în urma Sa.