Eugenia – Maria CUCEU

Cu straie lungi…

Cu straie lungi si reci de făurar

Se lasă înserarea peste sat…..

Curțile tăcute, sunt goale, părăsite

Doar mugetul de vite

Se-aude-acum, pe înserat

La fiecare gospodar, pe la-adăpat.

Și zurgălăi răsună-n toi prin sat!

Pe ulițele troienite, ninse și-nghețate

Acum, în plin de făurar vijelios, viteaz

Când vântul fluieră-ți tăios pe la obraz!

Că și-a pornit beteala făurarul

Cu-atâta repezeală și iuțeală,

Că-i lumea lui, bădită, nu-i a șagă!!