Primit pentru publicare: 7 nov.2014.
Autor: Eugenia – Maria CUCEU

Postat: 8 nov. 2014

Doamna Toamnă …                                         

E ruginiu cât vezi cu ochii
Mestecenii-s de-a binelea îngălbeniți!
Stejari-și țin încă puțin culoarea,
Arini-s deja-ngălbeniți.

Salcia pe vale-i tot mai rară
Castani-s palizi, veștejiți …
Ciulinii de pe vale-s ofiliți
Iar teiul sfânt, e tot mai ruginit! …

Doamna Toamnă, înmoaie-și des penelul
În galben, ruginiu, maro închis!
Și tot pictează -ncet, dar sigur
Pădurile, livezile, câmpiile
Căci soarele-i la asfințit!

Mai trage câte-un ”of” în piept,
Și o pornește iar la drum, nebuna!
Și tot pictează frunzele de pe copaci,
De parcă nu i-ar mai ajunge ziua!

Nu are-astâmpăr, nici de-amiază mare
În repezeală-și șterge fruntea de sudoare,
Și o pornește iar în goana mare …

Pictând mereu, trimite-o salutare
Vântului fugar la asfințit de soare,
Măiastra Doamna Toamnă
În straie lungi și pale …