Primit pentru publicare: 04 dec. 2016
Autor: Gruia COJOCARU, redactor al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 04 dec. 2016
Actualizat: 05 dec. 2016
Editor: Ion ISTRATE

Fidel Castro – Supraviețuitorul de Fier

Nu pot privi în alb și negru traiectoria unei ființe umane, când nisipul clepsidrei a proiectat-o definitiv în altă dimensiune existențială. Mă amuză teribil cei care – dintr-un jilț câștigat în pokerul vremurilor, în zi de doliu pentru mulți dintre semenii unei națiuni – se grăbesc să lumineze candid făptura capitalismului, în duel necruțător cu hidra înfricoșătoare a comunismului. Clamarea victoriei democrației are printr-o astfel de abordare un ecou fals și, în cel mai bun caz, strident.
Invitat astăzi, 4 decembrie 2016, de Televiziunea Română să analizeze drumul lui Fidel Castro pe Pământ, istoricul Adrian Niculescu s-a mărginit să întineze imaginea celui mai important lider al Cubei din istorie, tocmai la funeralii. Gestul mi-a amintit duios (în spiritul vremurilor, nu?) de voracitatea loviturilor trimise, în urmă cu 6 ani, de Andrei Cornea înspre sicriul poetului Adrian Păunescu. Sunt ușor nedumerit: au oare băieții aștia obrazul subțire, ori tipul acesta de abordare ține de o fișă a postului acoperită smerit cu arginți?! Cum nu e nimeni care să-mi dea un răspuns, merg mai departe în dialog cu eternul bun-simț. Firește, nu mă duc cu dialogul chiar până în străfundurile sinelui, precum profesorul de istorie din ,,Omul duplicat” al lui Saramago, dar, cu cu ceva judecată și dintr-un soi de solidaritate cu valorile umane tradiționale, mă raportez la antica zicere „De mortuis nihil nisi bene” (Despre morți numai de bine)…
Mă văd, așadar, nevoit să stăruiesc o clipă asupra lui Fidel Castro. În adolescență și nu numai, îl vedeam ca pe unul dintre cei mai mari lideri ai lumii contemporane. Opinia mi-a rămas neschimbată în timp nu doar pentru bruma de progres pe care, mai ales până în anii ’90 ai secolului trecut, a adus-o în Cuba prin reforme, dar și printr-un joc politic abil cu URSS-ul, aflat în dispută aprigă cu SUA pentru supremația mondială, ci mai ales pentru formidabila capacitate de a supraviețui vertical în cascada sutelor de atentate, puse la cale de crema serviciilor secrete, pe care le-a dejucat inteligent vreme de jumătate de veac.
Fidel Castro, dincolo de orice discuție despre totalitarism și democrație, e un exemplu de urmat pentru oricine este dispus să lupte cu vremurile care-l invadează brutal. Întreaga lui existență demonstrează că, prin voință, determinare și iscusință, poți transforma fundamental lumea în care trăiești. Moștenirea sa nu-i vizează doar pe cubanezi și, evident, nu e comunismul – ar fi o naivitate să simplificăm ideologic datele despre fostul președintele al Cubei. Zestrea sa, de necontestat, este lăsată subtil umanității întregi și reprezintă certitudinea că, în mâinile și mintea noastră, stă puterea de a transforma, fără teamă, colțul de lume în care ființăm.
Mulțumim pentru moștenire, Comandante!