FLORILE ÎN GRĂDINĂ…

Un soare aprins mereu se zbate

În perdelele ferestrelor de la sate,

Dealurile se scaldă în lumini argintii,

Licuricii aleargă prin câmpii.

În grădini florile se leagănă,

Una pe alta se tot îngână,

Fiecare dorește să fie

Cea mai oacheșă, cea mai stacojie.

Frunzele proaspete în copaci tremură,

Duzii își întind umbrele în ciutură,

Iar în lumina oblică a amurgului,

Boabele crapă la greutatea aurului.

Pe un câmp cu levănțică înmiresmat,

Lumina plutește încă nedestrămat,

Dovleacu-și așează pălăria pe-o ureche,

Liniștea prin văi adânci se ascunde.

Orice zâmbet, orice îmbrățișare

Capătă în ochi o uriașă splendoare,

Iar în sufletul curat ca o oglindă

Răbdarea și bunătatea colindă.

Dar viața e o melodie fără vârstă

Ce curge lin prin inimă ascunsă,

Gândurile se rotunjesc și cresc,

În sufletele celor ce nădăjduiesc.

Articole asemănătoare