Despre fostul conac Juvara din satul Șuletea, comuna cu același nume, județul Vaslui, profesorul Elena Monu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, la Bârlad.

– Doamnă Elena Monu, cine a construit acest conac și când anume?
– Clădirea [ce se afla la 33 km nord-est de Bârlad] a fost ridicată, în jurul anului 1900, de agronomul Nicu Juvara.

– Cine a fost proprietarul?
– Nicu Juvara, născut în 1876 și căsătorit cu Maria Lambrino (fostă Economu), care provenea dintr-o familie de origine grecească românizată, era unul dintre cei cinci copii [patru fii și o fiică] ai lui Iorgu Juvara [1830-1890] și ai Mariei Docan, nepoată prin alianță de văr primar a lui Alexandru Ioan Cuza. A absolvit Facultatea de Agronomie la Nancy și, spre deosebire de frații săi Emil și Ernest, medic și profesor universitar, care au devenit orășeni, el a locuit mai mult la Șuletea. Aici, a administrat personal moșia, ce avea profil agricol și viticol, transformând-o într-una model prin metode moderne de exploatare a terenurilor și investiții în mașini agricole performante.

– Cât de mare era proprietatea?
– Domeniul însuma aproximativ 250 ha, cuprinzând mai mult pământ arabil și mai puțină pădure, dar și fâneață, pășune, livadă, vie și o grădină de 2 ha în jurul conacului. Fiind agricultor profesionist, era și crescător de vite și de păsări.

– Cum arăta, pe atunci, curtea boierească?
– Conacul avea demisol și parter înalt, fiind alcătuit din peste zece încăperi (saloane, dormitoare, dependințe și camere pentru copii, pentru că el a avut opt urmași direcți – majoritatea fete). Deținea colecții de covoare și tapiserii, o bibliotecă mare și mobile de lux. În curte, se aflau alei pietruite străjuite de flori, arbuști și copaci, un bazin, o fântână, beciul și ghețăria, întreaga proprietate fiind împrejmuită cu un gard de lemn prevăzut cu o poartă de acces.

– Care au fost raporturile boierului cu sătenii?
– Trăind mai tot timpul la moșie, s-a înțeles foarte bine cu localnicii, pe care i-a ajutat ori de câte ori au avut nevoie. De asemenea, a donat teren pentru biserică și, la fel ca și ceilalți membri ai familiei sale, a susținut și școala.

– Ce s-a întâmplat la instaurarea regimului comunist?
– În 1949, cei doi soți au fost evacuați în 24 de ore și s-au refugiat la Azuga, la fiica lor Ioana, iar domeniul a intrat în proprietatea C:A:P.-ului local și totul a fost distrus. Nicu Juvara a avut domiciliu obligatoriu la Pitești, unde a murit în 1950, fiind înmormântat, alături de soția sa, la București, deși lângă conacul din Șuletea a existat o capelă mortuară a familiei. Mai târziu, în 2004, printr-un concurs nefericit de împrejurări, cineva a cumpărat clădirea și a demolat-o, astfel încât descendenții nu au mai putut revendica nimic.

– Mai trăiesc urmași ai familiei?
– Există mai mulți, între care o urmașă din a patra generație, Ioana, căsătorită cu Ion Vianu, fiul criticului și istoricului literar Tudor Vianu. În afară de Ioana din Azuga, o altă fiică a boierului a locuit la Piatra Neamț, iar alta (căsătorită cu Henri Bolomey, arendașul Moșiei Regale de la Zorleni [sat în comuna cu același nume, județul Vaslui]) a avut o descendentă care este medic în Eleveția. Încă o urmașă, Alexandra (căsătorită cu inginerul Andrei Ioan Chiliman), fiica lui Ion Juvara (fiul lui Emil Juvara), este arhitect în București și are doi copii.

Florin Bălănescu