Primit pentru publicare: 20 aug. 2017
Autor: Porf. Gheorghe MEDIAN, redactor al Rev. Luceafărul
Publicat: 21 aug. 2017
Editor: Ion ISTRATE

 D.M.GAFTONEANU

,,TRILOGIA SIDERALĂ. Versuri, armonii, ecouri”, elocventă autoprezentare

                 Volumul de versuri ,,TRILOGIA SIDERALĂ. Versuri, armonii, ecouri” pe care ni-l propune spre lectură poetul Dorel Mihai Gaftoneanu este, credem, cea mai elocventă autoprezentare pe care şi-ar fi putut-o face. Culegerea de poezii din care este alcătuit face dovada deosebitului său talent literar, relevându-l ca pe un creator pe deplin stăpân al tehnicii poetice, capabil să scrie, la fel de bine, poezii în vers clasic, sonete, rondeluri sau acrostihuri.

Dorel Mihai Gaftoneanu este un nume care se regăseşte în cvasitotalitatea evenimentelor culturale care au loc în Botoşani, şi, demn de menţionat, fondator al Societăţii Culturale ,,STEAUA NORDULUI” şi al premiului cu acelaşi nume,  care recompensează personalităţile culturale cu merite deosebite ale judeţului, precum şi pe autorii de poezie şi epigramă  din ţară şi de dincolo de graniţele acesteia. Este, prin urmare, una dintre cele mai cunoscute personalităţi ale culturii botoşănene ale acestui timp, despre care se vorbeşte şi se va vorbi, cu siguranţă, multă vreme de acum înainte.

Dincolo de orice atribut care poate se asociat persoanei sale, lui Dorel Mihai Gaftoneanu trebuie să i se atribuie cel de poet autentic. Poeziile sale, în mod cu totul special prozopoemele, cu sau fără accent satiric, scrise în vers clasic, dedicate unor personalităţi ale culturii româneşti şi universale, artelor şi creatorilor de artă, poeţilor îndeosebi, impresionează nu numai prin modul impecabil în care sunt realizate, ci, mai cu seamă, prin faptul că fiecare dintre ele poartă un mesaj.

Evocând  numele unor personalităţi celebre din istoria culturii româneşti şi universale, exemple a ceea ce însemnă munca şi sacrificiul în realizarea operelor care le-au adus celebritatea, poeziile acestui volum fac, cel puţin pentru cititorul avizat, trimiteri la viaţa literară de astăzi, unde  celebrul acrostih ,,La noi”, al lui B.P. Haşdeu şi ,,Epigonii” lui Mihai Eminescu îşi găsesc o perfectă similitudine. Este o realitate pe care, ca spectator şi actant la viaţa literară a acestui timp, poetul nu o acceptă, şi pe care, cu metodele specifice artei – satira, fabula, etc. – o stigmatizeză.

Dorel Mihai Gaftoneanu este convins, asemenea clasicilor, că poezia nu trebuie să fie o înşiruire de cuvinte ,,ce din coadă au să sune”,  ci un mijloc de a sădi în sufletul cititorului impresii şi sentimente şi de a-l ancora la timpul pe care îl trăieşte. Acest crez, îl face să fie în dezacord  cu ceea ce se întâmplă acum, când, în lipsa unor reguli şi a unor lideri cu autoritate, promovarea nonvalorii, a veleitarilor şi a găştilor culturale a devenit o practică obişnuită. Poeziile multora dintre cei publicaţi în revistele literare şi nu odată premiaţi, nu au nimic comun cu ceea ce ar trebui să însemne poezia, poetul constatând că :

,, …Lipsa crasă de constrângeri a ajuns la mare modă./ Nu puţini aici declară nul recursul la… metodă!/ Nici „picioare” în cadenţă. Nici mesaj şi nici vigoare./ Nici magie din expresii. Nici idei inovatoare./ ” (Trilogia siderală).

Observator atent al fenomenului literar, Dorel Mihai Gaftoneanu consideră că această anomalie nu ar fi posibilă dacă  nenumăraţii veleitari, ,,poeţii”, a căror operă constă  doar în cuvinte înşirate pe verticală, fără o idee care să le unească, ar fi apreciaţi de o critică literară corectă. Dar nici despre aceasta nu se mai poate vorbi, atunci când  criticii literari sunt: ,,/ Candidaţi la nemurire … Visători cu tolba goală / După cursuri la distanţă, precum praful de pe tobă / Şi examene trecute prin cabinele de probă/. ” (Trilogia siderală).

Într-un asemenea context, poetul este de părere că a-şi urma propriul drum în lumea literară, în această lume, ale cărei reguli, cel puţin acum, nu par a putea fi schimbate, este cea mai raţională decizie. Nu este încă membru al Uniunii Scriitorilor, dar nu ne îndoim de faptul că nu va mai trece mult timp până când va avea această calitate şi nici nu este dispus să facă vreun compromis pentru a urgenta acest fapt.

Cunoscut mai bine decât mulţi poeţi botoşăneni aici, în oraşul în care trăieşte şi în lumea literară românească, graţie zecilor de premii luate la importante concursuri naţionale de poezie, Dorel Mihai Gaftoneanu reprezintă dovada vie a faptului că talentul, bazat pe cultură, te poate aşeza, mai devreme sau mai târziu, pe locul care ţi se cuvine.

Cartea de faţă, certificându-i  încă odată talentul şi originalitatea, îl aşează pe Dorel Mihai Gaftoneanu  printre cei mai buni poeţi botoşăneni ai acestui timp, şi suntem convinşi că scrierile viitoare îi vor consolida acest binemeritat loc.