Hologramă
Prin noaptea grea de-atâta întuneric, că prea ţi s-a făcut urât în lutul greu, azi-noapte, un mângâi din pumnul mic ţi l-ai desprins din palmă pe obrazul meu. Mi-ai apărut bicisnică şi-mpuţinată, dar dorul tău de mamă încă dolofan; erai fără cuvânt şi-ngrijorată de mult bolitul meu de peste an. Aşa de mult vroiai să-mi zici ceva, dar nu-ţi era îngăduit, ori nu puteai să-mi zici ceva de tata, ori cum e-n lumea ta, iar eu plângeam şi te rugam: ,,mai stai!” Se lumina de ziuă şi-ai plecat intrând în altă consubstanţialitate; cu mâna-ntinsă te rugam în gând, dar nu m-ai auzit de-Acolo, din Departe.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania