ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Poem de Marin IFRIM

Ideali și nevăzuți precum spiritul din cruci

Poem pentru Irina (VI)

Doar ai plecat și dorul meu e mult mai lung în mersul său
Decât piciorul tău cântând la un pian în coasta mea
Așa se zice că-i iubirea că are doruri când ești dor și ar
Avea tristeți senine un fel de ploaie între noi de lacrimi moi
Și piersicate în niște pomi de rai terest unde mai pot să
Manifest pentru un cer ca ochii tăi să vină vremea de Apoi
Ori peste tot ori doar la noi că suntem în vremea noastră bună
Cum e mușcata la fereastră verde cu roșu și miros pentru un
Suflet cu folos. Mă uit la pașii tăi mărunți la vremea când
Doar mă săruți și văd în tine ce-i în mine o lume intimă
Deschisă și pentru cei ce nu iubesc că nu au darul ăst celest
Și nici nu pot pricepe cum doi oameni ard până la scrum
Cum doar o strângere în brațe face cât tot imperiul lor
Singurătăți nefericite din care curg rinichi de pietre
Și alte cele mici organe precum nisipul în gorgane
Am aicea întru mine doar o inimă și-un suflet și cu ale tale
Două am ivit o lume nouă. Nu uita ca să nu uiți dragostea-i
Pentru mamuți pentru râme și furnici pentru tot ce Domnul
Dă și când ia și când nu știm să rămânem cum să fim
Ideali și nevăzuți precum spiritul din cruci a iubi nu-i prea
De-aproape a iubi e o povară ca o piatră grea de moară
Unde grânele se duc și ne sunt pe masă puse ca și cum nu
Ar fi duse de la Domnul înspre noi Tatăl nostru știind tot
Dând doar pâine cu un rost și dând dragoste doar cui a simțit
Durerea crucii și a spinilor crescuți pe o frunte de iubire
Pentru mine pentru tine pentru toată lumea bine…