Ne-am ascuns în hibernare
Trei cojoace într-un gând
Frig impus ce suflet n-are
Nici scânteia unui sfânt

Neaua visurilor slabe
Se așează pe pământ
Nemișcat în gesturi albe
Iarna-și spune întrupând

Lunecând spre acolade
Ochi-mi scârțâie prin vid
Somnu-mi târâie șarade
Imnul nostru e morbid

Ne-am gândit la-mbrățișare
Vremea dorului din ger
Vâjâiți prin suflet tare
Înghețăm cuvântul sper

Tălăncuțele-s umblate
Doar pe dealuri cu destine
Behăind în suflet noapte
Vrem căldura de la vin

Ne-am gândit iară la soare
Și de cum ne-am despărțit
Nu-i nimic și totuși doare
Prea în gheață ne-am iubit