Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 10 (130), Octombrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Intrus în propriile simțuri

Primit pentru publicare: 13 Oct. 2019
Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
Publicat: 14 Oct. 2019
Editor: Ion ISTRATE
© Nicolae Vălăreanu Sârbu, © Revista Luceafărul
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

POEME
Intrus în propriile simțuri

Nu vreau să mă hazardez
nici să cred în himere,
desenez în cuvinte conturul,
îi adaug în interior înțelesul dorit
în fiecare zi.

Ascult clipocitul clipelor în trecere
și-n mă văd în ochiuri de apă,
dar nu mă recunosc.
Sunt un intrus în propriile simțuri,
mă umplu cu sentimente
pe care le dăruiesc.

Seara ador culorile din crepuscul
cu patima trăirii
a celui care cândva moare.

de la nașterea până azi

între noi se odihnește miracolul
risipește prin gânduri flori albe de salcâm
mirosuri pătrunzătoare
mă recompun din fiecare privire albastră
trăiesc în miezul unui fruct al iubirii
de la nașterea până azi

noaptea s-a furișat pe acoperișuri de cer
dacă aș rămâne în ea
aș îmblânzi cuvintele care mă cheamă
în regatul de lumină al poemelor celeste
unde trupul copt de dragostea-n flăcări
îmi face carnea fierbinte

trăiesc rodind în aroma ta de amiază

Sunt prezent

De la naștere m-au lăsat să aștept
m-au învățat să mă lupt cu timpul,
porțile la care bat se deschid greu,
dar trebuie să intru.

Sunt prezent
în toate întâmplările și ele mă încearcă
și chiar dacă mă rănesc
lupt până la epuizare.

Strig cu revoltă,
nimic nu mă oprește în loc
și nici nu mă tem
când îmi topesc seva
în fiecare cuvânt.

natural

într-un mod lamentabil
eram un troglodit al sistemului
îmi lăsam conștiința să odihnească acasă
când mă forțam să descopăr realitatea din afară
mă pierdeam în lucruri mărunte

natural
trăiam într-o lume fictivă
cu senzația de moarte spirituală

atâta timp cât nu interesează pe nimeni
nici pe mine nu mă interesează
și viața curge din instinct
ca o apă între maluri