La Botoșani, pentru Limba Română

În Botoșani, scut vrednic cu sclipiri celeste,
Limba Română-n versuri se-nveșmântă
Cu Eminescu, născut, luceafăr acum este,
Și Ipotești, unde dorurile se confruntă
În clopotul de aur din clopotnița sfântă!

Samson Bodnărescu, poet și dramaturg,
Ioan Păun Pincio, Ioan Bădescu – Scipione,
Nicolae Iorga, dascăl al istoriei, demiurg;
Toți, o zestre a noastră cu tonuri sonore,
O memorie vie cu robuste ancore!

Constantin Ganea, Ioan D. Marin,
Ioan Murarașu, patrioți, fii ai neamului,
În studii, texte și-n cuvinte, ne-au fost alin;
Au îmbogățit grija pentru vorba românului,
O izbăvire pe veci din jugul străinului!

Limba română-i dulce, sacră și aleasă,
În Botoșani, pe stânca stearpă, e acasă.
E cântec, e poveste, e viață, e o vie stemă,
E al strămoșilor glas și-al veșniciei apotemă.