A consemnat Mihai HORGA

Lucrul cel mai ruşinos al unei stăpâniri este pândirea şi iscodirea oamenilor !!!???

  Legi ale moralei și ale politicii – Pitagora.

    
   Viaţa cumpătată, în slujba binelui şi a dreptăţii, trebuie să stea şi la baza alcătuirii politice a unui stat.
Nu încerca să vindeci un popor mare şi corupt: cangrena nu se poate vindeca.
Nu încerca să schimbi orânduirea unei mari naţiuni. Un popor numeros e ca o dihanie hâdă; e ceva împotriva firii. Dintre toate soiurile de dobitoace cea mai rea e speţa umană ce se cheamă „popor”.
Nu răspândiţi vestea unei fapte rele! Faceţi în aşa fel încât să-i dispară cât mai curând şi cele mai mici urme. Lăsaţi răul să moară!
Să crezi doar pe jumătate pe cei ce vin să pîrască fapte rele.
Nu năzui la himera unei democraţii pure; egalitatea perfectă există numai la morţi.
Legiuitorule!  Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea şi onorurile!
Legiuitorule!   Nu uni credinţa cu morala. Roadele acestei legături nepotrivite nu pot fi decât nişte monştri.
Legiuitorule, bagă de seamă să nu te înşeli!
Drepturile omului nu sunt la fel cu ale popoarelor din cauză că oamenii deveniţi „popor” încetează a mai fi oameni.
Un Senat de 100 de capete e mult prea mult!

Puţini legiuitori, dar înţelepţi! Puţini războinici, dar viteji! Puţin „popor”, dar multi cetăţeni!
Dă legi poporului taur şi boabe poporului bou.
Supune-te legilor chiar dacă sînt proaste! Nu te supune oamenilor dacă nu sunt mai buni ca tine.
Taie unghiile poporului, dar nu-i spăla capul cu propria-i urină; pedepseşte-l, fără să îl înjoseşti.
Nu chemaţi în magistraturi decât bărbaţi ce sunt în săptămâna mare a vieţii lor.
Magistraţi!  Fiti precum în Sparta! La intrarea în tribunale: ridicaţi un altar al Fricii, frica de a fi pedepsit înspăimântă poporul şi copiii.
Magistratule! Legea îţi e soţie legitimă; desparte-te de ea mai bine decât să o faci să devină o femeie trândavă şi care se învoieşte cu orice.
Magistraţi ai poporului!
Nu urmaţi pilda pescarilor de pe Nil care aruncă cu noroi în ochii crocodilului ca să-l poată stăpîni.
Să nu fii legiuitorul ori magistratul unui popor care se laudă cu mintea sa luminată.
Urmand pilda locuitorilor din Creta, la fiecare 9 ani, legile sa fie citite si indreptate de un intelept.
Când magistratul vorbeşte, preotul să tacă!
Scutiţi-vă magistraţii de jurământ atunci când intră în funcţie, dar nu-i scutiţi să dea socoteală când o părăsesc.
Poporule ! Cîntăreşte-ţi legile! Numără-ţi magistraţii!
Poporule! Dacă îţi doreşti o bună rînduială în ceea ce priveşte politica, fereşte-te de o organizaţie fără vlagă, o administraţie fără putere şi de luxul ospeţelor. Acestea trei dau întotdeauna naştere vrajbei în viaţa civilă şi în gospodării şi au ca urmare năruirea statului şi a familiei.
Nu tulbura o apă stătătoare ori un popor în sclavie.
Fugi de poporul căruia îi place eşafodul.
Nu te aştepta să ţi se mulţumească  atunci când faci un bine poporului: dintre toate dobitoacele, el este cel mai nerecunoscător.
Lucrul cel mai ruşinos al unei stăpâniri este pândirea şi iscodirea oamenilor.
Nu urma pilda omizii: nu primi să te târăşti la picioarele prinţului sau în faţa poporului pentru ca într-o zi să porţi aripi.
Toţi sîntem egali! Să nu credeţi însă că neghiobul este egalul înţeleptului.
În fiecare an să aveţi o zi de sărbătoare numită „pacea familiei”. În această zi, soţul şi soţia, la prânz, în mijlocul familiei, îşi vor da mâna şi îşi vor ierta unul altuia greşelile făcute de-a lungul anului.
Învaţă să vezi mai departe decât pot ajunge privirile tale.
Lebăda tace toată viaţa ca să poată cânta desăvârşit o singură dată. Omule de geniu! Rămâi în umbră şi păstrează tăcerea până în clipa în care vei putea să apari cu toată strălucirea unei faime pe care nimeni nu o mai poate tăgădui.
Nu admira nimic! Zeii s-au născut din admiraţia oamenilor.
Să nu ai alt Zeu în afară de propria conştiinţă.
Fii cetăţean al lumii întregi pînă cînd vei întîlni un popor înţelept şi cu legi drepte.
Trăieşte-ţi viaţa; nu există nimic înainte şi nimic după ea. Să-ţi placă să trăieşti şi să trăieşti bine. Cel ce priveşte viaţa cu dezgust fie că are spiritul bolnav, fie inima putrezită.

Din scrierile lui PITAGORA (Pythagoras din Samos, 570 B.C. – 495 B.C.)