MĂ SIMT ÎNTREG

UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 52 – text și interpretare
6 mai 2020

MĂ SIMT ÎNTREG

Mă simt întreg prin clipa care cheamă
Pe un răboj al frunzei ce se-ascunde.
În crugul toamnei verde must pătrunde
Urcând secunda-n ramul de aramă.

Sub clopotul izbit ca să inunde
Cu sunet grav,chemările din vamă
Un vifor strâmb a început să geamă
Zvârlind sămânţa poftelor fecunde.

Ajunge taina până-n largul mării
Şi se întoarce-n zborul amuţit.
M-agăţ uimit de marginea uitării

Privind cum veacul nu s-a mai clintit.
Mult prea departe-mpins, spre geana zării,
Se frânge-n sine timpul nesortit.

( „Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)