Primit pentru publicare: 10 mai 2016
Pentru conformitate, transmis de  Ion N. OPREA – Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafarul.net

Magda Isanos, “Murim… ca mâine”, poezie a adevărului care o reprezintă și astăzi

Magda Isanos la o sută de ani de la naștere (n. 17 aprilie 1916, Iași – d. 17 noiembrie 1944, București).

A fost  avocată, poetă, prozatoare și publicistă română. S-a născut la Iași, ca fiică a lui Mihai Isanos și a Elisabetei (n. Bălan), doctori în medicină. A urmat școala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinții ei, în apropiere de  Chișinău, iar liceul l-a urmat la  Școala eparhială de fete din Chișinău. A studiat la Iași (1934-1938) dreptul și filozofia; licențiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iași.
A debutat în 1932, cu versuri în revista Licurici a Liceului de băieți Bogdan Petriceicu Hașdeu din Chișinău.
A fost soția lui Eusebiu Camilar.
E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioși, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume după  noi;
cortegii de-anotimpuri și de ploi,
cu par din care siruie răcoare…

Și iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot așa o să se plece,
mirată, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oară.

Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viața e de-abia o picatură
între minutu-acesta care bate

și celalalt – și-mi pare nențeles
și trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori și nu zâmbim,
noi, care-așa de repede murim.