Mihai HORGA

Mare e grădina ta,Doamne !

---

După-alegeri, în ogradă,

Deşi nu-i venea să creadă,
Catârul – o corcitură
De măgar cu-o iapă sură,
Ajuns dintr-o întâmplare
În ogradă cel mai mare,
A fost nevoit de lege
Să aprobe, se-nţelege,
Prim-ministrul desemnat
De cei care-au câştigat:
Nişte cai de soi ales.
Caii, bineînţeles,
Ştiind că-i ura catîrul,
Vrând a-i face lui hatârul
Să nu-l pună pe-armăsar
Prim-ministru tutelar,
I-au propus lui ca magistru,
O oiţă prim-ministru.
Dar catârul, mult prea snob,
Fiind foarte xenofob,
Din măreţul lui palat
Refuză ne-nduplecat.
Caii înţelepţi vezi bine
Ştiind că guvernul ţine
Rostul mersului-nainte,
Având ei mai multă minte,
I-au propus un alt ales
Un mânz pur ca să-i dea ghes,
Să-nţeleagă-ntr-un final
Că-i doar un catâr, nu cal,
Ba, chiar l-au ameninţat
Că va fi şi suspendat
După legea lor supremă.
Vrând deci să rămână-n schemă,
Corcitura de catâr
N-a mai zis nici „pâs” nici „câr”
Şi rămas chiar fără glas,
Făcu înapoi un pas,
Dar ca să vadă ai lui
Nişte bieţi măgari tehui
Din partidul pierzător,
Vrând să-i ia peste picior
Pe învingătorii-n stat,
C-un dispreţ neaşteptat,
Nevrând a-l vedea ograda
Că îi dă un mânz cu coada,
A trimis un SMS,
Cu doar un cuvânt: „Succes”!
Şi, să-i facă-apoi hatârul,
A semnat pe scurt: „Catârul”!
Uluit de-acest mesaj,
Mânzul şi-a făcut curaj
Şi-a sunat la armăsar,
Că nici nu avea habar
Dacă-acel mesaj privat
I l-a dat şeful de stat,
Ştiind că un telefon
Poate-aduce ghinion.
Armăsarul evident,
Fiind şef de parlament,
Ştia numărul, normal,
Şi deştept, ca orice cal,
I-a spus mânzului acum,
Că-i normal să vezi şi cum,
Un catâr vrea să arate
Că-i deştept pe jumătate,
Şi puternic, cum aşteaptă
Neamul lui din partea dreaptă,
El a vrut să consfinţească
O zicală românească:

„Prostul dacă nu-i fudul,
Parcă nu e prost destul”!

P.S. Pentru cei care fac speculaţii, le precizez că nu am vizat pe nimeni, iar orice neasemănare cu realitatea nu este strict întâmplătoare!
Autorul