ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Lidia BURDUJA

Măştile râd, măştile plâng…

( In memoriam Robin Williams )

 Ultimul act, un rol ingrat.
Cortina-n bernă a căzut.
Actorului nu i-a suflat
– din cuşcă -, viaţa. A durut

plecarea lui fără un semn.
Neantu-n culise a ţipat.
Ecoul gongului solemn,
eternitatea a frapat

să tacă ornicul pe veci.
Clipa zidirii s-a surpat
printre aplauzele seci.
Sub mască, zâmbetul crispat

bisează-n van: la rampă nu-i
şi niciodată nu va fi
decât o candelă: a lui –
trist reflector de zi cu zi!

Pe firmament va străluci
ca şi-acuma: Super luna.
Stelele reci ne-or năuci
căzând una câte una.

Pentru fiecare faţă
dintr-o mie, El – actorul,
în iubire îşi îngheaţă
sufletul. De azi, decorul

universal va fi prea tâng.
Rănind zboruri de silfide:
măştile râd, măştile plâng!
Neantu-n el, piesa închide…