Mihai Eminescu își cheamă prietenii: Dumitru Grumăzescu, anticarul, omul de cultură, depozitarul poetului

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Din Ziarul de Iași, vestea cea tristă: a murit Dumitru Grumăzescu, anticarul, omul de cultură, depozitarul lui Mihai Eminescu, dar piațeta din str. Lăpușneanu Iași va trăi prin numele și activitatea celui plecat.

Vestea fără crezare

Îmi  sosise
seara
de la pictorul
Nicolae Ciochină
vestea:
a murit
anticarul,
omul de cultură,
depozitarul lui Mhai Eminescu,
prietenul nostru,
al Iașului
și nu numai
al lui…ci
al României.
Am deschis ziarul
care mi-a precizat
nu numai
ziua și ora decesului-
vineri, 8 iunie, ora 4 dimineața-,
la spital,
din cauza unei boli necruțătoare,
cancer la ficat,
dar și ultimele cuvinte
ale lui-
rostite –
către noi,
ca la copiii lui,
cum le-am reținut
de la
reporteri –
Mădălina Tucu
și
Andrei Mihai:
„îndemn tinerii de azi să citească,
să citească,
să coboare în forul lor interior,
acolo,
când  sunt singuri,
noaptea,
și să se întrebe:
Doamne,
sau Alah,
sau Budha,
am ceva de lăsat pe pământul ăsta,
am ceva de făcut,
sau merg cu turma?”…
Și,
după
alte cuvinte,
aceleași îndemnuri:
Citiți, citiți, citiți!
Le citisem
câteva zile
în urmă,
spuse
de un academician,
președintele Academiei Române.