Primit pentru publicare: 11 iun. 2015
Autor: Ion N. OPREA
Publicat: 11 iun. 2015

Mihai Eminescu la Pomârla, în ospeție la Samson Bodnărescu…

…”La circa 12 kilometri nord-est de Dorohoi se află Pomârla, veche aşezare pomicolă, situată la poalele fostului codru al Herţii, cu case care se adună pe văi şi se răsfiră pe versanţii dealurilor: Cărămidăriei, Pichinia, Comorilor, Viei, Putinica…

Numele localităţii este legendă. Unii cred că ar proveni de la Pamerla, fiica unui han al tătarilor năvălitori, iar Gheorghe Ghibănescu, mai aproape de adevăr, spune că denumirea este dată de însăşi „natura terenului mocirlos şi alunecos, plin de tihăraie”. Acelaşi arată în lucrarea sa „Pomârla – Dorohoi, studiu istoric”, Viaţa Românească, Iaşi, 1929, că închegarea satului datează dinaintea „Descălecatului”, iar întemeietor al lui ar fi un anume preot Draghie, pomenit pe la 1420, în vremea domnitorului Alexandru cel Bun.

La Pomârla – unde a funcţionat fostul liceu „Anastasie Başotă” – a fost inaugurată colecţia muzeală în 1974, cu ocazia sărbătoririi centenarului instituţiei. În această casă – muzeu, în două camere, funcţionează Biblioteca comunală iar pe vremuri „şcoala pentru săteni, înfiinţată în 1838 de Atanasie Başotă, prima şcoală rurală din nordul Moldovei.

Prin aceste locuri, la Pomârla, în 1884, şi-a purtat paşii marele nostru poet Mihai Eminescu, oaspete al directorului şcolii de atunci – Samson Bodnărescu. În amintirea evenimentului, Samson Bodnărescu a răsădit atunci un castan care trăieşte şi astăzi, iar în 1974, la centenar, pe peretele clădirii în care a fost găzduit poetul, foştii elevi ai directorului au pus o placă comemorativă cu următorul cuprins:

„Aici a locuit în 1884, când venea la Pomârla, Luceafărul poeziei româneşti Mihai Eminescu, prieten al scriitorului Samson Bodnărescu, directorul Liceului „Anastasie Başotă”.

La Pomârla se află biserica „Tuturor sfinţilor”, construită din cărămidă şi pictată între anii 1811-1813 de către Ioniţă Başotă, proprietarul Moşiei, renovată la 1854 de către Anastasie Başotă, două decenii mai târziu”…

(Din volumul “Dorohoi Capitala “Țării de Sus” în presa vremii 1874-2006. p. 319-320, de Ion N. Oprea, Editura Edict,Iași, 2007).