Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    MIHAI EMINESCU: Passe le temps, vienne le temps ! Version française de Paula ROMANESCU (17)

    Paula ROMANESCU
    BUNĂ ZIUA SUB LUCEAFĂR!

     

     

     

    MIHAI  EMINESCU: Passe le temps, vienne le temps !   Version française de Paula ROMANESCU

    Se publică în serie începând cu 1 aug. 2017
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

     

     

     

     

     

     

    […]

     La quadrat

     Înger în patru colţuri, o stea cu barbă lungă,
    Cine-a ştiut vrodată că tot ce eu iubeam
    E-un dramaturg puternic, dar fără bani în pungă,
    Un paralelogram?

    E-un om a cărui visuri la bere tot ţintează,
    Ce se consumă-n asuri şi joacă la hazard,
    Un om, dorinţa cărui e pe biliard să şază,
    Să doarmă pe biliard.

    Adeseori în noapte văd umbra lui fatală,
    În mână cu o halbă, în gură c-un cârnat,
    În buzunări cu chifle și subsuori o oală
    Și râde… până-i beat.

    Visarea sa un şniţel, gândirea sa o bere,
    Să bea etern, acesta e visul său ciudat ­
    Și-odată auzi-vom că-n cruda sa durere
    În bere s-a-necat.

    1870

    À quadrat

     

    Un ange aux quatre angles, une longue étoile barbue ;

    Qui aurait jamais su que je portais dans l’âme

    Un puissant dramaturge, la bourse sans le sou –

                                  Un parallélogramme ?

     

    C’est un tel qui ne rêve que de jeu et de bière,

    Qui s’enivre des as et qui joue au hasard,

    Un tel dont le désir c’est que la vie entière

                                 Il dort sur le billard.

     

    Je vois souvent son ombre fatale qui s’éveille,

    Un boc à la main, une saucisse dans la bouche,

    Des petits pains dans les poches, sous le bras une bouteille,

                                  Souriant… comme une souche.

     

    Il rêve d’une escalope, il pense à une bière,

    Boire éternellement c’est tout ce qu’il sait déjà ;

    Un mauvais jour peut-être, tout son amour amer

                                    En bière il le noiera.

     

    1870

     Din noaptea…

     Din noaptea vecinicei uitări
    În care toate curg,
    A vieţii noastre desmierdări
    Şi raze din amurg,

    De unde nu mai străbătu
    Nimic din ce-au apus –

    Aş vrea odată-n viaţă tu
    Să te înalţi în sus.

    Şi dacă ochii ce-am iubit
    N-or fi de raze plini,
    Tu mă priveşte liniştit
    Cu stinsele lumini.

    Și dacă glasul adorat
    N-o spune un cuvînt,
    Tot înţeleg că m-ai chemat
    Dincolo de mormânt.

    1883

     

    De la nuit …

     

    De la nuit noire de l’oubli

    Où tout s’écoule doucement,

    Toutes les splendeurs de la vie,

    Les rayons du couchant

     

    Dont plus rien de ce qui fut

    Ne revient sous les cieux,

    J’aimerais bien que dans la vie

    Tu te lèves toujours plus haut.

     

    Si les yeux que j’ai aimés

    N’auraient plus d’éclats clairs

    Regarde-moi, mon adorée,

    De tes éteintes lumières.

     

    Et si la voix que j’ai aimée

    Ne me dit aucun mot,

    Je saurai que tu m’as appelé

    D’outre bord du le tombeau. 

     

    1883

     

    Venin şi farmec

    Venin şi farmec port în suflet,
    Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
    Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ţi
    Și-nveninat de ochii verzi.

    Și nu-nţelegi că-n al meu suflet
    Dureri de moarte tu ai pus ­
    Cât de frumoasă eşti pot spune,
    Cât te iubesc nu e de spus!

                                 1876

     

    Venin et charme

    Venin et charme je porte dans l’âme,

    Dans ton triste sourire je me perds

    Car ton sourire n’est que vrai charme

    Et, m’enveniment tes yeux verts.

     

    Tu ne sais pas combien mon âme

    Souffre pour toi à en mourir

    Car tu es si belle, douce femme,

    Combien je t’aime comment le dire ?

    1876

    Din când în când…

     Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când.
    […] Erai frumoasă cum nu e nimic în cer şi pe pământ;
    Azi nu mai eşti precum ai fost, frumoasă doar din când în când.
    Şi ochii tăi ce străluceau mistuitor şi înfocat
    Sunt osteniţi şi se aprind cu mult mai rar din când în când.
    O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
    Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,
    Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit
    Măcar ca-n vis să-ţi fi adus aminte iar din când în când.
    […] Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenusa ei,
    Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când.
    Că a mea viaţ-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.
    L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atât amar din când în când.

    1880-1881

    De temps en temps…

    Je crois t’avoir aimée cent ans, toi, même pas de temps en temps,

    […]  Tu étais belle comme il n’y a personne sur la terre des vivants.               

    Aujourd’hui tu ne l’es plus;  peut-être si –  de temps en temps.

    Et tes beaux yeux aux clairs reflets, si merveilleux, si enivrants,

    Sont fatigués et, ne s’allument que rarement – de temps en temps.

    O, dis-moi, ma toute douce âme que j’ai aimée éperdument,

    Si tu as connu dans la vie un solitaire de temps en temps

    Qui, de mon grand amour brûlant, il t’en rappelle de temps en temps.

    […] L’oiseau Phoenix renaît seulement de ses cendres mais les vivants

    Une fois éteints, ne reviennent sur terre pas même de temps en temps.

     J’ai pardonné depuis longtemps le mal que tu m’as fait; maintenant

    S’il m’arrive de penser à toi, je le fais, oh, de temps en temps.                

    1880-1881

     

    Din valurile vremii…

    Din valurile vremii, iubita mea, răsai
    Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai –
    Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri
    Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
    Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
    Femeie între stele şi stea între femei
    […]

    Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci
    Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
    De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
    În trista amintire a visului frumos…
    Zadarnic după umbra ta dulce le întind:
    Din valurile vremii nu pot să te cuprind.

     

    Des vagues du temps…

    Des vagues du temps, mon amour, tu t’éveilles

    Avec tes bras de marbre, dans les cheveux – du soleil

    Et ton pâle visage de cire et de fragrance

    Reste marqué par l’ ombre de douces-amères souffrances!

     

    De ton tendre sourire tu caresses mes yeux,

    Femme entre les étoiles, étoile-femme de mes cieux !

    […]

    Hélas, tu n’es maintenant qu’une ombre et mes  bras

    Se tendent en vain vers le ciel noir et froid.

    Je tends en vain les bras vers ton ombre adorée :

    Des vagues du temps comment pourrais-je t’en enlever!

                                                               1880

    Nu mă înţelegi

    În ochii mei acuma nimic nu are preţ
    Ca taina ce ascunde a tale frumuseţi;
    Căci pentru care altă minune decât tine
    Mi-aş risipi o viaţă de cugetări senine
    Pe basme şi nimicuri, cuvinte cumpănind,
    Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind,
    În lanţuri de imagini duiosul vis să-l ferec,
    Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec.

    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

    Şi azi când a mea minte, a farmecului roabă,
    Din orişice durere îţi face o podoabă,
    Şi când răsai nainte-mi ca marmura de clară,
    Când ochiul tău cel mândru străluce în afară,
    Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă
    Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă,
    Azi când a mea iubire e-atâta de curată
    Ca farmecul de care tu eşti împresurată,

    Când eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi…
    Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi!

     

    Tu ne me comprends pas

     Rien n’a plus de prix pour moi tant que mes yeux

    Cachent dans leur tréfonds tes charmes miraculeux.

    Je perdrais toute ma vie, ma raison, ma pensée,

    Pour te faire des histoires, des vers, des contes de fées,

    Pour t’enfermer dans leur mystérieux écho,

    Pour enchaîner ton rêve par des images et mots

    Et empêcher ton ombre en ombre de s’engouffrer.

    ………………………………………………

    Et même aujourd’hui quand mon amour encore

    Fait-il pour toi des chants de n’importe quelle douleur,

    ……………………………………………………

    Quand tu es l’énigme même de ma vie entière,

    Je comrends de tes dires que tu ne me comprends guère !

                                                                         1880

    […]

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5