Paula ROMANESCU
BUNĂ ZIUA SUB LUCEAFĂR!

 

 

 

MIHAI  EMINESCU: Passe le temps, vienne le temps !   Version française de Paula ROMANESCU

Se publică în serie începând cu 1 aug. 2017
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

 

 

 

 

 

[…]

 La quadrat

 Înger în patru colţuri, o stea cu barbă lungă,
Cine-a ştiut vrodată că tot ce eu iubeam
E-un dramaturg puternic, dar fără bani în pungă,
Un paralelogram?

E-un om a cărui visuri la bere tot ţintează,
Ce se consumă-n asuri şi joacă la hazard,
Un om, dorinţa cărui e pe biliard să şază,
Să doarmă pe biliard.

Adeseori în noapte văd umbra lui fatală,
În mână cu o halbă, în gură c-un cârnat,
În buzunări cu chifle și subsuori o oală
Și râde… până-i beat.

Visarea sa un şniţel, gândirea sa o bere,
Să bea etern, acesta e visul său ciudat ­
Și-odată auzi-vom că-n cruda sa durere
În bere s-a-necat.

1870

À quadrat

 

Un ange aux quatre angles, une longue étoile barbue ;

Qui aurait jamais su que je portais dans l’âme

Un puissant dramaturge, la bourse sans le sou –

                              Un parallélogramme ?

 

C’est un tel qui ne rêve que de jeu et de bière,

Qui s’enivre des as et qui joue au hasard,

Un tel dont le désir c’est que la vie entière

                             Il dort sur le billard.

 

Je vois souvent son ombre fatale qui s’éveille,

Un boc à la main, une saucisse dans la bouche,

Des petits pains dans les poches, sous le bras une bouteille,

                              Souriant… comme une souche.

 

Il rêve d’une escalope, il pense à une bière,

Boire éternellement c’est tout ce qu’il sait déjà ;

Un mauvais jour peut-être, tout son amour amer

                                En bière il le noiera.

 

1870

 Din noaptea…

 Din noaptea vecinicei uitări
În care toate curg,
A vieţii noastre desmierdări
Şi raze din amurg,

De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus –

Aş vrea odată-n viaţă tu
Să te înalţi în sus.

Şi dacă ochii ce-am iubit
N-or fi de raze plini,
Tu mă priveşte liniştit
Cu stinsele lumini.

Și dacă glasul adorat
N-o spune un cuvînt,
Tot înţeleg că m-ai chemat
Dincolo de mormânt.

1883

 

De la nuit …

 

De la nuit noire de l’oubli

Où tout s’écoule doucement,

Toutes les splendeurs de la vie,

Les rayons du couchant

 

Dont plus rien de ce qui fut

Ne revient sous les cieux,

J’aimerais bien que dans la vie

Tu te lèves toujours plus haut.

 

Si les yeux que j’ai aimés

N’auraient plus d’éclats clairs

Regarde-moi, mon adorée,

De tes éteintes lumières.

 

Et si la voix que j’ai aimée

Ne me dit aucun mot,

Je saurai que tu m’as appelé

D’outre bord du le tombeau. 

 

1883

 

Venin şi farmec

Venin şi farmec port în suflet,
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ţi
Și-nveninat de ochii verzi.

Și nu-nţelegi că-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus ­
Cât de frumoasă eşti pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus!

                             1876

 

Venin et charme

Venin et charme je porte dans l’âme,

Dans ton triste sourire je me perds

Car ton sourire n’est que vrai charme

Et, m’enveniment tes yeux verts.

 

Tu ne sais pas combien mon âme

Souffre pour toi à en mourir

Car tu es si belle, douce femme,

Combien je t’aime comment le dire ?

1876

Din când în când…

 Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când.
[…] Erai frumoasă cum nu e nimic în cer şi pe pământ;
Azi nu mai eşti precum ai fost, frumoasă doar din când în când.
Şi ochii tăi ce străluceau mistuitor şi înfocat
Sunt osteniţi şi se aprind cu mult mai rar din când în când.
O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,
Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit
Măcar ca-n vis să-ţi fi adus aminte iar din când în când.
[…] Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenusa ei,
Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când.
Că a mea viaţ-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.
L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atât amar din când în când.

1880-1881

De temps en temps…

Je crois t’avoir aimée cent ans, toi, même pas de temps en temps,

[…]  Tu étais belle comme il n’y a personne sur la terre des vivants.               

Aujourd’hui tu ne l’es plus;  peut-être si –  de temps en temps.

Et tes beaux yeux aux clairs reflets, si merveilleux, si enivrants,

Sont fatigués et, ne s’allument que rarement – de temps en temps.

O, dis-moi, ma toute douce âme que j’ai aimée éperdument,

Si tu as connu dans la vie un solitaire de temps en temps

Qui, de mon grand amour brûlant, il t’en rappelle de temps en temps.

[…] L’oiseau Phoenix renaît seulement de ses cendres mais les vivants

Une fois éteints, ne reviennent sur terre pas même de temps en temps.

 J’ai pardonné depuis longtemps le mal que tu m’as fait; maintenant

S’il m’arrive de penser à toi, je le fais, oh, de temps en temps.                

1880-1881

 

Din valurile vremii…

Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai –
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
[…]

Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos…
Zadarnic după umbra ta dulce le întind:
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.

 

Des vagues du temps…

Des vagues du temps, mon amour, tu t’éveilles

Avec tes bras de marbre, dans les cheveux – du soleil

Et ton pâle visage de cire et de fragrance

Reste marqué par l’ ombre de douces-amères souffrances!

 

De ton tendre sourire tu caresses mes yeux,

Femme entre les étoiles, étoile-femme de mes cieux !

[…]

Hélas, tu n’es maintenant qu’une ombre et mes  bras

Se tendent en vain vers le ciel noir et froid.

Je tends en vain les bras vers ton ombre adorée :

Des vagues du temps comment pourrais-je t’en enlever!

                                                           1880

Nu mă înţelegi

În ochii mei acuma nimic nu are preţ
Ca taina ce ascunde a tale frumuseţi;
Căci pentru care altă minune decât tine
Mi-aş risipi o viaţă de cugetări senine
Pe basme şi nimicuri, cuvinte cumpănind,
Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind,
În lanţuri de imagini duiosul vis să-l ferec,
Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Şi azi când a mea minte, a farmecului roabă,
Din orişice durere îţi face o podoabă,
Şi când răsai nainte-mi ca marmura de clară,
Când ochiul tău cel mândru străluce în afară,
Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă
Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă,
Azi când a mea iubire e-atâta de curată
Ca farmecul de care tu eşti împresurată,

Când eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi…
Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi!

 

Tu ne me comprends pas

 Rien n’a plus de prix pour moi tant que mes yeux

Cachent dans leur tréfonds tes charmes miraculeux.

Je perdrais toute ma vie, ma raison, ma pensée,

Pour te faire des histoires, des vers, des contes de fées,

Pour t’enfermer dans leur mystérieux écho,

Pour enchaîner ton rêve par des images et mots

Et empêcher ton ombre en ombre de s’engouffrer.

………………………………………………

Et même aujourd’hui quand mon amour encore

Fait-il pour toi des chants de n’importe quelle douleur,

……………………………………………………

Quand tu es l’énigme même de ma vie entière,

Je comrends de tes dires que tu ne me comprends guère !

                                                                     1880

[…]