(dedicație poeziei !)

vântul se leagănă a primăvară
în hamacul de peste apele ce vin să curgă
din izvoarele apolinice de lângă stânca rară
în buchete bulbii de nufăr se adună

lacul codrilor e-n dezrobire
în dimineața asta din seara pe deal
buciumul răsună a iubire
dezmorțind somnorosul boreal

în zborul stelelor pe sub lună
versul romantic și clar devine caduc
se-naripează vlaga dorului cunună
în gaura neagră cu mobilă de nuc

nufărul, aristocratul poeziei
culege gametica pulsiunilor ce vin
din fălnicia florilor de nuc
și
versul alb l-așază ca pe-un rege
în tabla de șah a harului divin

mirabila sămânță e în germinare !
s-așteaptă fructul așteptărilor mendeliene
la masa musafirilor e sărbătoare
cu legea purității moștenire