NECAZURI…

Teodor EPURE

Viața omenirii nu e ca pe roze,

Zilele ei sunt azi numai nevroze,

Necazurile neașteptate vin pe rând

Trezindu-se-n față cu dușmani atacând.

Peste tot pământul e pătat de sânge,

Un geamăt în depărtare se frânge,

Oameni uciși, aruncați la margini de drum,

Sufletele lor se îneacă în fum.

Printre exploziile de obuze

Cu pumnii strânși și cu uscate buze

Vede în față aprig inamicul

Care are pe cap,bine strâns,baticul.

Moartea se strecoară fără remușcări

Și pe străzi și în spitale sau în gări

Vine o dată și face nedreptăți

În războaie grele din diverse părți.

Norii cu păcatele omenirii,

Au creat sincope întregi, iubirii

Sufletele îndoliate așteaptă

Să coboare pe pământ pacea, dreaptă.

Puțini copii vor fi din nou la școală,

Casa a rămas acum aproape goală

O, doamne, salvează-i cu a ta putere

Ajută-i și apără-i, de durere.

E timpul să nu uităm sângele vărsat

Să prețuim viața cu darul ei curat

Să vedem seninul vieții din ochii vii,

Să trăim în pace alături de copii.

Articole asemănătoare