În panopticul scriptural al scriitorului Nicolae Bălaşa, ataşat la cartea Cu moartea la dărac, Ed M.J.M, 2022, 272 p, Craiova, se observă o conştiinţă ampretată de sine. Cartea  de faţă adună o parte din rostirile în public, la radio sau televiziune, în împrejurări faste sau nefaste ale vieţii sale. Toate aceste flsh-uri sunt orientate tematic pe diversele forme de existenţă ale fiinţei umane, pornind, fără îndoială, de la sine.

În majoritatea lor, ele sunt compuse sub presiunea socialului contorsionat, a politicului şi a filosofului. Pe toate trei le struneşte şi le stârneşte personalitatea scriitorului şi jurnalistului Nicolae Bălaşa, – un adevărat cărturar, o rara avis, în zilele noastre extrem de tulburi şi nesigure pentru o creaţie. Dacă aş fi direct în rostire, aş zice că Nicolae Bălaşa este figura emblematică a scrisului contemporan – cultivat, răbdător şi răzbunător, cunoscându-se pe sine şi la bine şi la rău. Ca formaţie intelectuală, face onoare, cinste, tagmei inginereşti, începând din 1995, de când i-a apărut primul roman Blesteme, de 235 pagini. L-au însoţit alte proze, de aceeaşi factură a inspiraţiei, satul Bulzeşti şi locuitorii lui. Că nu  s-a înstrăinat în vreun fel de aceştia stă dovada faptul că după dispariţia bunicii sale, a reconstruit şi lărgit toate spaţiile pe care aceasta n-avea cum să le construiască. Unele romane ca Mătăniile Alexandrei(2008) sau Puntea frântă sau căderea spre niciunde (2008) împlinesc expozeul narativ mai sus enunţat în imediata apropiere a acestora, întemeietorul de limbă română bulzeşteană, devine sarcastic biciuind relele apucături ale ţăranului român din zonă, trădările şi laşitatea unora dintre ei. Stau mărturie volumele de eseuri, până acum cinci la număr. Sinceritatea exprimării, fluienţa stilului, mereu în cunoştinţă de cauză, a subiectivului,  fac din paginile scriitorului Nicolae Bălaşa, semne durabile ale unei lecturi plăcute şi coerente, deschizând sensuri şi nuanţe. Am ales pentru  dezbatere ,,publică”, doar un fragment, dintr-un flash, care dezvoltă observaţii de natură istorică-filosofică, privind noţiunea de narcisism.

Lectura întregului text, repus în contezt şi citit acum, m-a dus cu gândul la elveţianul Ferdinand de Saussure (1857-1913), care a dezvoltat prin teoria-i cunoscută a semnului lingvistic, la semnificat şi semnificant. Nu intrăm în desfacerea de sensuri şi ipoteze ale  termenului căruia i s-a atribuit de la mitologie, mişcări culturale sau de masă, pe care le putem desprinde acum, dar autorul survolează, cum altfel? de la distanţă, în cunoştinţă de cauză şi, ca în logica formală, trece încă mai depărtişor, ca să ajungă în contemporaneitate.

Ultimele cinci flash-uri, mici eseuri, abordează ideea de fiinţă în împrejurările constrângătoare ale vieţii, în care rolul lui Dumnezeu este precumpănitor.

Ca fiinţă muritoare, are un capitol extrem de ingenios, intitulat  Despre moarte, formă firească de a trăi în nefirescul vremurilor. Ca să completăm tabloul tipăriturilor scriitorului jurnalist, se cuvine doar să transcriem, din aceeaşi sursă editorială    doar titlurile pieselor de teatru, una dintre ele, Preţ pe dispreţ ( 1915-2011), trecând hotarele ţării noastre, poposind în paginile Observatorului, în 2011, în canada. Celelalte s-au intitulat: Ziua a şasea ( 2012), Teatru (2013), Slugă la dârloagă ( 2014).

Iată că neamul soreştilor vizează nu numai întremător, dar şi triumfător. Aşteptăm cu încredere volumele de poezii ale scriitorului total Nicolae Bălaşa.

                          Marian Barbu, Craiova, 06.12.2022