• IOAN VASIU: – Cum se explică faptul că deși sunteți ucrainean faceți parte din Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala Iași?
• NICOLAE ȘAPCĂ: – Mai întâi precizez faptul că nu sunt ucrainean. Sunt român de când am deschis ochii, așa cum au fost întotdeauna părinții, moșii și strămoșii mei. Fac parte din comunitatea românească din Ucraina, locuiesc în regiunea Cernăuți, pe locul unde și-au avut casa câteva generații din familia noastră, cel puțin eu sunt a patra generație. Copiii sunt aici, să sperăm că și nepoții nu vor pleca în lumea mare. Adevărat, sunt cetățean al Ucrainei. Locuiesc în această țară în cadrul  comunității românești care numără circa jumătate de milion de etnici români, toți cu bucuriile și necazurile lor.
• De două decenii am o prietenie frățească și o colaborare de creație cu familia Paraschiva și Ioan Abutnăriței din Vatra Dornei. Sunt un cuplu de excepție în ce privește sprijinul românilor din afara granițelor. Prietenia noastră o consider deosebit de fructuoasă în plan cultural. De multă vreme public articolele dumnealor în „Monitorul bucovinean”, iar ei mereu au promovat ziarul și modesta mea creație ca una fructuoasă în Țara Dornelor și nu numai. 
• În prezent doamna Paraschiva Abutnăriței este vicepreședintă la Filiala Iași a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Cunoscând bine activitatea mea ziaristică, mi-a propus să devin membru al UZPR. Am urmat îndrumările dumneaei și a domnului Grigore Radoslavescu. Astfel, la 1 decembrie 2024, în cadrul unei activități festive organizate de Consulatul General al României la Cernăuți, mi-a fost înmânată legitimația de membru UZPR, Filiala Iași.
• I.V.: – Câți ani ați lucrat ca jurnalist și la ce publicații ?
• N.Ș: –  Sunt angajat în ziaristică din august 1989, fiind și student la acea vreme la Facultatea de litere (secția limbă și literatură română)  a Universității de Stat din Cernăuți, așa se numea atunci. În prezent se numește Catedra de filologie română și clasică a Universității naționale „Iurii Fedkovici” din Cernăuți.
• Am început la ziarul raional din orășelul Hliboca, în funcția de traducător din limba ucraineană în română. În 1991 am fost transferat corespondent al acestei publicații, iar în 1992 am devenit  redactor al emisiunilor în limba română a postului de radio Hliboca. Din 1995 (prin cumul) am fost angajat la ziarul parlamentar de limbă română „Concordia” în calitate de corespondent  pe  teren  pentru  regiunea  Cernăuţi. 
• În 1998 am fost numit redactor-şef al ziarului de limbă ucraineană „Novyi den” și a săptămânalului în limba română „Monitorul de Hliboca” (în prezent – „Monitorul bucovinean”). Această funcție o deţin şi în prezent. Mai sunt fondator şi director al ziarului bilingv „Lumea satului” („Svitsela”) și editor al revistei pentru elevii români din Ucraina „Recreația Mare”, fondatoare a căreia este soția Marina și ea profesoară de limbă și literatură română și director adjunct la Liceul din Iordănești, regiunea Cernăuți.
• Am publicat și public în diverse ziare și reviste din Ucraina, România, Republica Moldova: „Timp nou”, „Monitorul bucovinean”, „Zorile Bucovinei”, „Concordia”, „Ţara fagilor”, „Mioriţa”, „Surâsul Bucovinei”, „Moldova literară”, „Constelații diamantine”, „Literatura și arta”, am fost publicat și de www.uzpr.ro, etc. Deci, în concluzie, am 36 de ani de jurnalistică la ziar și radio. 
• I.V.: – Din pagina dumneavoastră de Facebook am înțeles că sunteți membru și al unor uniuni și asociații ale scriitorilor din Ucraina. Vă rog să detaliați puțin.
• N.Ș.: – În ordine  cronologică: 
• – Din 1989 – membru al Societății pentru cultură românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți;
• – Din 1991 – membru al Societății Culturale „Arboroasa” (președinte Dumitru Covalciuc);
• – Din 1992 –  Membru al Uniunii Naţionale a Jurnaliştilor din Ucraina; 
• – Din 2010- vicepreşedinte al Societăţii pentru Cultura și Literatura Română  în Bucovina „Mihai Eminescu” (Cernăuţi);
• – Din 11 martie 2024 – președinte al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți (SSRC); 
• – De la 1 decembrie 2024 – membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) Filiala Iași, președinte al subfilialei „Nordul Bucovinei” (Cernăuți);
• – De la 14 martie 2025 – membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova;
• Fac tot posibilul să îndreptățesc prezența mea în aceste Uniuni și Societăți de creație.
• I.V.: – Cum sunt priviți jurnaliștii și scriitorii în Ucraina, în comparație cu România ?
• N.Ș.: –  Nu cred că este cazul să fac o analiză comparativă între jurnaliștii și scriitorii din Ucraina și România. Eu am favoarea să-i citesc și pe unii și pe alții în original, fără traduceri și să-i înțeleg în esență nu superficial. Nota pentru un jurnalist, un scriitor o dă cititorul  în  exclusivitate. Scriitorul trăiește atâta cât este citit, e un fapt cunoscut și nu e spus de mine. De peste 27 de ani de când sunt director și redactor-șef la Monotorul Bucovinean și Novyi den, întotdeauna le-am spus colegilor mei: dacă cititorul găsește în ziarul curent două-trei articole care i-au plăcut sau l-a interesat, ziarul  este  reușit. Fiecare își găsește ceea ce-l interesează. Și le mai spun: să ne ferească Dumnezeu de ziarele care trebuie să placă  în  întregime… 
• I.V.:- Care sunt titlurile cărților dumneavoastră mai importante, tipărite până acum?  
• N.Ș. – „Sculaţi, gazde, nu dormiţi!” (colinde şi urături de pe Valea Siretului), Hliboca,1993, fiind prima carte tipărită în grafie latină în nordul  Bucovinei  în  perioada  postbelică.
• În 1997 a apătut  a doua carte – „Iordăneşti: istorie şi destine”, care este o micromonografie a satului de baștină. 
• În 1998 a apărut  prima  culegere de versuri „Roua sărutului”, iar în anul 2000 împreună cu D. Covalciuc, am scos de sub tipar culegerea de folclor al sărbătorilor de iarnă „Colinde şi urături pentru  copii şi maturi”. Toate apărute  la Hliboca la editura particulară  a  lui  Nicolae  Şapcă. 
• În anul 2007 am scris şi editat   într-un volum aparte, în limbile română şi ucraineană, schiţa „Trei ipostaze ale lui Nicolae Mintencu”, (în colaborare cu editura „Zelena Bucovina”). 
• În anul 2009  mi-a apărut placheta de versuri „Aici e inima mea” acestea fiind textele puse pe note şi cântate de compozitorul  Dumitru  Ignat, apărute  într-un  CD cu același titlu.
• În preajma sărbătorilor de iarnă 2012-2013 a apărut cartea „Teatrul  popular de Crăciun la Iordăneşti”.
• În 2018 a apărut  cartea de publicistică „Eternul dor”.
• În 2023 a apărut  volumul de sonete „Pe creste de cuvinte”. 
• În 2024 a văzut lumina tiparului cartea „Aici nicicând nu-și scutur‘  floarea  merii” (cunună de sonete).
• În 2025 a apărut cartea de sonete pentru copii „Cascada fulgilor de-argint”.
• I.V.: – Cu ce vă ocupați în prezent și ce proiecte aveți pentru viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat ?
• N.Ș.: –  Cu ce mă ocup? „… ia, eu fac ce fac demult…!”  
• Lucrez asupra săptămânalului „Monitorul Bucovinean” și „Novyi den”. Redactez revista „Recreația Mare”. Acestea fiind proiecte finanțate de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni  al Guvernului României, pe lângă munca de creație e și multă documentație. 
• Lucrez concomitent asupra a două volume de poezii, titlurile și  tematica  lor  deocamdată  le  păstrăm  ca  surpriză. 
• Există și alte activități care ne iau din timp, la care mai adaog  că  noi  locuim  în zonă rurală, ori, o gospodărie trebuie întreținută, dacă vreai să mănânci mămăligă cât de cât fără erbicide…   

                                      Interviu de Ioan Vasiu /UZPR