Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
NINSORI CU PLUMB
Un plumb atârnă-n huma tristă și pustie,
Și nori pletoși aruncă iarăși zloată-n zori,
Nu-i niciun glas să cânte-n vremea cam târzie,
Căci plumbu-i prins viclean în negrele tăceri.
În iarnă, sufletul se pierde prin ninsoarea
Din trupul netihnit în noaptea sulfuroasă,
Și-mbracă-n alb, și gândurile, și puterea
Sădinte-n lut sfințit sub un tăiș de coasă.
Și ninge iarna peste cioburi, flori de gheață
Ce-nchid un cer, ce stă să cadă peste lume,
Cu zurgălăii înghețați, pierduți în ceață,
M-or osândi poveri schimbate în cutume.
Și-oi ninsori pe rugul nordului zănatic,
Cu rugăminți ce ard pe-altare geruite,
Și-n plumbul înflorind zăpezi pe cord sălbatic,
Voi birui în rugi, dorințe-nchipuite.
Și nordu-mi va iubi ninsorile cu plumb,
Și-mi va primi în cord, tăceri zidite-n nimb.
13 ianuarie 2026 București
Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania