NORI ŞI FLORI

Nori care nu vor fi nicicând s-au dus

Târând cu ei, ca nişte umbre, efemerul –

Plângând cu lacrimi care curg în sus

Am început să mă obişnuiesc cu cerul.

Flori interzise dintr-un vis de măr

În sânge sfânt din care odrăsleşte via –

Trăind intens pe-un ram de adevăr

Am început să mă deprind cu veşnicia.