Ion IONESCU-BUCOVU

elogiu luminii

îngenunchez în faţa ta,
lumină,
tu dai contur lucrurilor,
fără tine
viaţa
ar fi
o lungă şi interminabilă
noapte.
tu eşti fericirea
ochiului,
cu tine
zborul devine
vis.
tu goneşti întunericul
din suflete
şi urci spre etern
tot ce are mai înălţător
viaţa.

pe zare

pe zare trece o fântână
ce face semne la cocori,
plecarea lor coboară-n flori,
plecarea noastră în țărână.

pe zare trece râul dulce
se joacă norii în inele
și stoluri dragi de rândunele
se duc acasă să se culce.

pe zare bate vântu-n zbor,
se scutură cafeaua-n cești,
iar noi privim de la ferești.
cum trece ultimul cocor.

pe zare trece gândul meu
și dorurile-nvolburate,
se duc aiurea ca să cate
ce n-am găsit în lume eu.

marţi, 17 februarie 2015

muza mea

arde pe vânturi luna-n delir,
în reverii de mătase,
stele-n scântei cad peste ape,
nici vifor de aripi
la cesuri târzii,
nici licuricii nu vor să mai zboare;
e timp răstignit în amurg,
e liniştea dintre vii
şi liniştea dintre morţi.
acum vine muza la mine
să-mi cânte, stăpâna, ceva,
o, roaba mea, Poezia,
buzele tale de aur
se-apropie de inima mea;
nu sunt nici sclav,
nici împărat,
dar sunt bogat în cuvinte,
voi coborî pe cerul tău,
Poezie,
iubitul tău, umil şi părinte.

vineri, 20 februarie 2015

undine

în primăvară când
vântul se joacă prin stele
şi cerul rămâne albastru,
de geana umbrei
prind ochiul lunii
şi-o frunză se –agaţă
de astru.

fântâni ca amfore
cu cumpene-n vânt,
izvoare limpezi
ies din pământ,
timpul se-adună
cenuşă-n cuvânt,
tăcerile mele
se-adună-n cânt…

seară de basm de safir,
ce-cuprinde în ea
toate minunile,
vin din ţara umbrelor
mirosuri de mir,
cântarea cântărilor
cu glas de amir.

e dangăt pur
de harfe şi sonuri astrale,
flori în roire
se despletesc în petale,
Undine, vino, frumoaso,
din lumi depărtate,
iubitul
te-aşteaptă-n cetate.

luni, 2 martie 2015

nuferi

nuferi albi,
candele reci,
ce-aţi putrezit
pe poteci,
nergri vâslaşi,
albe mirese,
frunţi de-argint,
pe sfinte mese,
marmură
încoronată,
ca un gând frumos
de fată,
voi minuni
din alte lumi,
flacără
în albă haină
şi înnobilaţi
de taină,
scăpărând
mereu argint,
ce plutiţi
în mii de unde,
cine vrea
să vă afunde,
într-un lac
de-albastru cer,
unde visele
nu pier…
marmură albă
pe apă,
cin’ vă lă
şi cin’vă scaldă
de ieşiţi frumoşi
în soare,
peste ape şi izvoare…

luni, 2 martie 2015

Ion IONESCU-BUCOVU