Dr. Teona SCOPOS

            NOU  ANOTIMP

Pădurea , dezmorțită , tânjește după soare  –
Îi este mult prea frig să izbucnească-n verde  –
Timp prețios se cerne , timp prețios se pierde  –
Muguri iviți de mult mai stau în așteptare .

Plăpânde viorele și mândri brebenei
Hrănesc pe cei flămânzi de palide culori  –
Bondari , treziți devreme , se joacă printre flori …
Aștept căldura blândă uitându-mă la ei .

Sunt miei abia născuți la stâna de pe vale  –
Ei nu prea înțeleg ce-i aia primăvară  –
Cuminți , stau lângă mame  –  acum e prima oară
Când simt tot ce natura le-a hărăzit în cale .

Și stână și pădure și sufletul  din mine ,
Avem dorință vie să ne hrănim cu viață  –
Înfrigurata vreme răbdarea ne învață
Și așteptăm cuminți să fie bine , bine .

E gol al berzei cuib , dar pițigoii cântă  –
Ciocănitori și gaițe își văd de viața lor  –
De verde și căldură ne este foarte dor …
Nou anotimp , prin ramuri , se zbate , se frământă .

Muguri  iviți de mult mai stau în așteptare  ,
Timp prețios se cerne , timp prețios se pierde  –
Ii este mult prea frig să izbucnească-n verde
Pădurii dezmorțite cu dor nebun de soare.