OCTAVIAN GOGA  
1 aprilie 1881 – 7 mai 1938 
in memoriam  

Cu imensă sete de cultură,
În templul suferinţei ancestral,
Ilustrează-n poezia pură
Trăirea românilor din Ardeal
 
Cu accent patriotic, social,
Cu-atâtea tonalităţi solemne
În stilul său poetic magistral
Cuprinde lirica artei demne.
 
Tâşneşte revolta-n poezie
(Scriere profund originală)
Să schimbe lumea din temelie
Spunând adevăr fără sfială.
 
Poartă-n el tandră umanitate
Sufletu-i e vrajă, dor şi jale:
Gânduri cu nelinişte-ncărcate,
Dar profilând clipe ideale.
 
E un zbucium sincer şi dureros
(Idealul unităţii noastre)
Fidel crezului realist, pios
“Unic” pleacă-n sferele albastre…