Odă Primăverii

Iar s-aud pe ramuri proaspăt înverzite
A naturii arbori legănate-n vânt
Însuflețitoare, triluri strălucite,
Din a însumării păsărilor cânt.

C-așternându-ți vraja, ca pe o comoară,
Dăruind naturii ce ai tu mai sfânt,
– O ! Frumoasă doamnă, doamnă Primăvară,
Iară tu sosit-ai pe acest Pământ !

Iar de mi se pare, când privesc la soare
Și la ceru-albastru tău vernal cu nori,
Ești tocmai aceea dintre toate care
Încolțești în inimi preacurate flori.