Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Păpușarii din Pustie. Bursucul (65)
- Drumul spre casă era plin de denivelări. Autobuzul scârțâia din toate încheieturile. Ușile mai mult atârnau decât stăteau în balamale. Cosmin mergea de ore bune și nu ajunsese decât pe la jumătatea drumului. Spre disperarea călătorilor, șoferul tot bea dintr-o sticlă ceva colorat. Se pare că era vișinată. Începuse să miroasă a tescovină.
- Cu chiu cu vai, autobuzul ajunse la podul de peste Nărujelu. De aici mai erau trei kilometri până în sat. De fapt mai erau trei călători care mergeau până în deal. Cosmin era mort de foame. Nu avea bagaj, așa că o porni voinicește spre casă.
- Trecu pe la Primărie și după aceea urcă la el, unde nu-l aștepta nimeni și asta îl puse pe gânduri. Iubita nu coborâse din munte, știind că e plecat.
- Cu aceste gânduri urcă la etaj. Căută cheile, dar ușa era deschisă. Casa fusese jefuită. Mai rămăsese doar o parte din mobilier. Deschise o conservă de fasole și se culcă.
- Dimineață, primul drum fu la Poliție unde reclamă spargerea casei. Agentul Alex Corodean luă reclamația și începu să râdă.
- Domnule Primar depuneți plângere împotriva protejatelor? Așa-zișii hoți sunt maicile din grupul Evdochia. Patru la număr! Le-am bănuit din prima clipă. Tot ce au furat se află în camera din spate.
- -Am așteptat reclamația ca să le deschid dosar penal.
- – Nu domnule Șef! E păcat! Mai bine să le dăm ceva de muncă.
- – Nu prea e corect, dar nici nu vreau să mă pun rău cu Puterea locală.
- Se luminase de-a binelea. Oamenii Primăriei erau la datorie. Cosmin chemă gornistul și ordonă să sune goarna pentru o adunare urgentă în piațeta din fața Primăriei. Nărujenii știau semnalul. Piațeta se umplu repede. Secretarul era pregătit să consemneze problemele ce se vor discuta. Era prima confruntare a lui Cosmin cu cei care îl votaseră.
- – Stimați nărujeni! Am fost plecat doar cinci zile în interesul comunității și v-ați dat arama pe față. V-ați certat pe pământ, pe utilaje, pe locuri de veci. Sunt foarte supărat. Eu nu am fost în plimbare. Am făcut bani pentru urbe. Am vândut bursuci și am obținut 4000 de euro. Am promis că la anul voi duce 1000 de bursuci. Fiecare locuitor va fi obligat să crească cel puțin 20 de bursuci de familie. Vreau ca localitatea noastră să se numească Bursucani, ca Nărujelu să se numească doar cea din munte. Va fi nevoie de un decret prezidențial. De asta mă ocup eu.
- Nu vreau să vă pierdeți timpul în această frumoasă zi de primăvară. Voi discuta numai cu cei care au probleme. Vor intra la mine pe rând și în maximum 15 minute își vor expune oful.
- Unii nărujeni mai mahalagii plecară mormăind supărați că nu au ce bârfi. Curioase, unele surate nu prea se îndurau să plece. Sperau ca din biroul primarului să prindă câte ceva sămânță de scandal.
- Gornistului îi veni ideea să ude iarba cu furtunul cu aspersor, aruncând jeturi de apă rece până departe.
- După ce ultimul petiționar fu primit în audiență, Cosmin convocă Biroul executiv pentru rezolvarea problemelor curente. Era nevoie urgentă de un doctor, doi învățători și un jandarm. Toate propunerile fură votate. Banii de pe bursuci vor fi alocați pentru problemele de sănătate ale bătrânilor.
- Cosmin propuse un proiect de hotărâre pentru oamenii din sat cu dizabilități ,solicitând ajutor de la Guvern.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania