•                            De ani buni sunt răsfățată de distinsul domn Oprea cu volume care poartă semnătura domniei sale. Acum câteva zile, fiul distinsului domn, a făcut efortul de a-mi aduce direct la ușă, volumele 68, 69 și 70 din ISTORII, COMENTARII, MISCELANEA. Amintesc… ceea ce am spus de multă vreme, că mă simt onorată… dar în egală măsură rușinată… de prea marele efort, uman și financiar, pentru fiecare volum primit. Am rugat de nenumărate ori pe domnul Oprea să-și pondereze dărnicia… și să scrie oricât de mult și cum dorește domnia sa, pentru propria mulțumire și pentru propriul suflet… fără cheltuieli inutile. Dar… e foarte greu… pentru un om cu atâta stoicism și o voință de fier… să am putere de convingere… precum aș dori. Personal… nu am nici pe departe anii domniei sale… deși imi sunt suficienți și de multe ori … prea grei, ai mei, atâția câți îi am… nici timpul să scriu, așa cum mi-aș dori . Viața de zi cu zi e cea care-mi călăuzește drumul… după nevoile familiei. Scriu și eu… când pot și când simt… și foarte puține materiale văd lumina tiparului, alături cu alți autori, pentru că mi-am limitat mult colaborarea cu editurile. Sunt o persoană fără statut de ”scriitor de marcă”, scriu pentru propriul meu suflet, hrănindu-mă din ceea ce simt și aștern pe hârtie. Colaborez cu edituri, bineînțeles contra cost, cu puține edituri, dar pentru care am mult și profund respect. Am menționat toate astea… pentru a explica, cumva, jena trăită la primirea fiecărui volum dăruit de către domnul Oprea.
•        Ca de fiecare dată, având volumele sub ochi, citesc cu atenție , pagină cu pagină. Ceea ce este scris pe prima pagină din volumul 68… și de fapt la începutul fiecărui volum… este ideea de bază de la care a pornit intocmirea tuturor lucrărilor : CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE! Da…s-a ajuns la un număr record de volume … și am convingerea că domnul Oprea va continua seria până când va considera, domnia sa, că este cu neputință să meargă mai departe. Cu siguranță… e cale lungă până atunci. De la primul volum am înțeles cu toții, cei care avem privilegiul să parcurgem cele scrise, că autorul colaborează cu oameni serioși, iubitori de slovă scrisă, stăpâni pe un bagaj cultural deosebit de larg… dar… mai ales, buni români, dornici să împărtășească lumii din gândurile și simțămintele lor. Cred că puțini sunt oameni de litere… în adevăratul sens al cuvântului. Intelectuali de marcă, din domenii diferite, își aduc aportul în modelarea unor enciclopedii – mozaic, de larg interes. Nu sunt capitole structurate, pe diferite teme, părerile vin și vin, ca și cum am sta cu toții în jurul unei mese uriașe… împărtășind păreri, aducând noutăți, punctând evenimente pe nedrept trecute în uitare, comunicând, unii cu alții, ca la o adevărată șezătoare… literară… condimentată și cu ceva știință… cu istorie, geografie, artă dramatică, folclor…etc…etc… până la glume, mai mult sau mai puțin picante, pentru o notă de relaxare și stârnire de zâmbete…
•        Sunt evocați oameni cu totul deosebiți: Răzvan Theodorescu, iosif Sava,Vasile Voiculescu,Mircea Vulcănescu, Nicolae Labiș, Yin Yuguo,Petre Țuțea, Regina Maria, Adrian Păunescu, Mariana Nicolesco,Pincu Kaiserman,Nichita Stănescu, Lucian Blaga,Clara Haskil, George Pruteanu,Ionel Teodoreanu…Pentru unii sunt alocate câteva cuvinte, pentru alții pagini întregi… 58dar fiecare trezește în cititor viul adus prin rolul purtat în trăirile acestui neam.
•      M-au impresionat versurile tuturor… dar mai cu seamă cele din poeziile PACE , HOLOCAUST,SĂ FIE PACE ÎN LUME!, IERI,AZI,MÂINE, IUBIREA…
•        Este impresoinant să vedem cum în satele moldave există mici edituri și oameni care, cu râvnă și multă muncă, dau luminii tiparului reviste menite să culturalizeze și o lume… mai obișnuită cu a pământului cultură… decât cu cea a minții și inimii. La fel de emoționant este să descoperim oameni care sciru … acum… în zilele noastre… cu mult drag de satul lor… evocându-l în adevărate opere literare.
•        Istoria acestui neam este umbrită din totdeauna… cu trădări… ignorare a adevărului… contorsionări dureroase a adevărurilor…loviri nedrepte și condamnări fără noimă a celor care au curajul să spună lucrurilor pe nume. Este și cazul descris în REALITATEA CRUDĂ, de către jurnalista, blamată pentru opiniile sale, Adriana Vitan Balint. In ceea ce mă privește, indiferent de unii… alții… îi dau perfectă dreptate. Dacă ar fi mai multe voci ca ale domniei sale și ar avea și puterea să se înalțe deasupra ”gurilor de foc” care fac ”dreptatea”… atunci am avea șanse să scăpăm… incet… încet… de ticăloșia care devine… de o vreme… ca un nor negru și otrăvitor… asupra noastră. Nu pot să nu amintesc aici și de BLESTEMUL LUI DINESCU și de dureroasele adevăruri dezvăluite de către domnia sa, în legătură cu persecuția preoților și a creștinilor români în Ucraina. Poate e bine să citim mai mult și să judecăm ”la rece”și aportul lui Antonescu în mersul istoriei acestui neam. Indiferent de păcate… a avut și calități de bun român și bun patriot. I s-au distrus statuile. Dar Antonescu nu a scris și el… cu bune… rele… file din istoria noastră? Nu cred că va vedea vreodată, cineva, statui ale lui Napoleon … la Moscova… dar în Franța sunt și Napoleon este judecat pentru ceea ce a facut pentru francezi… nu pentru alții… Tot aici… în volumul 68… este un citat din Nichita Stanescu : SUNTEM  CEEA  CE  IUBIM! Dar… oare… știm să iubim cu adevărat???…
•        Materialul dedicat Insulei Șerpilor, mi-a plăcut prin acuratețe și adevăr… dar doare… doare…
•        Printre versuri,  eseuri, comemorări… s-a strecurat un articol dedicat sistematizării urbanistice în Iași, anume, despre alimentarea cu apă și canalizarea. Da… poate fi, la o primă vedere, un subiect mai fără importanță… dar ce ne-am face fără asta ?
•        Cum… într-un labirint de comentarii și istorii… trebuie să existe de toate… am găsit material dedicat… Turnului Babel… Și… cum totul se leagă cu toate… am ajuns să citesc despre… mită pentru a intra în rândurile Uniunii Scriitorilor din România… Noroc că nu sunt membră… pentru că aș trăi rușinea altora… Norul negru… de care pomeneam în rândurile de mai sus… a ajuns să atingă tot… Domnul Oprea, cu zecile și chiar sutele de volume scoase, multe doar cu contribuție strict personală… nu este cunoscut în țară… dar nici în Iași… așa cum ar merita de fapt. De Uniunea Scriitorilor… ce să mai vorbim… M-au impresionat mult aprecierile la adresa domnului Oprea din partea unor persoane remarcabile, multe dintre ele membre, cu obraz curat, ale Uniunii Scriitorilor din România. Imi permit să amintesc doar câteva nume: Dorina Stoica,Ion Popescu-Sireteanu,Vasile Fetescu,Ion Gheorghe Pricop,Paula Romanescu.La începutul volumului 70, elogioase aprecieri face și distinsul domn Gheorghe A. Stroia,membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe. Domnia sa colaborează de ceva vreme cu domnul Oprea, editându-i, de la primul volum, seria ISTORII,COMENTARII, MISCELANEA. Fiecare volum abundă în aprecieri asupra muncii depuse de zeci de ani de către venerabilul domn Oprea. Unii dintre cei pomeniți nu mai sunt printre noi, cum este regretata doamnă profesor Ana Dumitrecu, prietenă de suflet a maestrului omagiat, domnul profesor Mandache Leucov, sau domnul profesor doctor Ion Hurjui. Articole laudative poartă semnături de marcă, cum ar fi Martha Eșanu, Neculai Ciochină, Petru Bejinaru, Dumitru D.Rădăuceanu, Vasile Filip, Traian Nistiriuc- Ivanciu,Gheorghe Clapa,Mioara Niculescu,Iulia Gabriela Șerban… Spre marea mea bucurie, domnul Oprea a ales să insereze în paginile volumelor și parte din ceea ce am așternut și eu pe hârtie, părerile mele față de munca distinsului nonagenar.De fapt, volumul 70 abundă în părerile colaboratorilor… și nu numai… dar cuprinde și date personale, adunând la un loc, ca într-un CV fluviu, pașii străbătuți de domnul Oprea, de-a lungul anilor, în drumul carierei sale literare. Sunt pagini impresionante care arată volumul imens de muncă, prea puțin cunoscut de contemporani. Nu vreau să judec pe nimeni… nici să minimalizez importața unora sau altora… dar … tocmai acum… când există posibilitatea răspândirii știrilor în lumea largă… tocmai acum, constatăm cu mâhnire, că actori, fotbaliști, așa zise… vedete TV… cântăreți cu mai mult sau mai puțin talent…etc…fac obiectul știrilor și numele lor există pe buzele avizaților și neavizaților… iar oameni cu real talent sunt lăsați în umbră. La fel sunt ”promovați” și olimpicii acestei țări… la matematică… biologie… limbi străine… etc…Au ”noroc” dacă sunt pomeniți… printre altele, in emisiunile televizate… sau cu litere mici… în pagini abia citite din ziare…
•        Parcurgând cele trei volume primite, m-am oprit și la articolele … în aparență mici, dar cu greutate mare prin cele exprimate. Este cazul micului anunț TAXĂ  PENTRU A RESPIRA…sau a articolului PICĂTURA CHINEZEASCĂ.
•        M-a impresionat și am trăit și eu emoțiile parohienilor comunei Bazga….parcurgând cu nostalgie toate relatările din satul românesc autentic.
•        Cum am facut… în primii trei ani de facultate… și armată…am citit… cu un zâmbet aparte, amănuntele legate de structura unui tanc… și rolul lui într-un eventual război. În articol este și un citat din  Mark Twain . ”DUMNEZEU a creat războiul pentru ca americanii să învețe geografie”.Ce s-ar putea comenta aici? Fiecare gândește … pentru sine…
•        Am zâmbit amar la citirea articolului CONFLICT DE COMPETENȚĂ ÎNTRE NICOLAE MANOLESCU ȘI OAMENII SĂI  IOAN GAF- DEAC PE TEMĂ DE JURNALISTICĂ ȘI VOCABULAR… De ce zâmbet amar? Tocmai sunt acaparate știrile TV cu promovarea vulgarității în versurile unor cântăreți … la modă… care distrug… în mintea unor copii și adolescnți… toată munca unor familii decente și a unor profesori responsabili… S-au dat amenzi(… chiar totul se rezumă la bani… și se rezolvă cu bani?…)… dar mii de tineri știu deja pornograficele versuri… pe dinafară…
•         Sunt deosebite aforismele transmise de către Eugen Laurean.
•        Dar… volumele 68 și 69 se termină într-o notă cu descrețiri de frunte… cu glumițe … fel de fel… pentru ca… virtuala  ”masă rotundă”… la care au participat toți colaboratorii… să se termine cu pace … noi învățăminte acumulate și… senin în suflet… Chiar și zâmbetele pot amare… când gluma este mai mult o oglindă crudă a realității … mâniută de sfori…(pg.291  –  vol 69). Da… elitele bancare… sunt păpușarii marilor corporații… iar acestea mânuiesc sforile politicienilor… Da… trebuie să mai și râdem… Asta imi amintește o vorbă străveche… când un domnitor hain și lacom tot punea biruri pe popor… și pe geam se uita cum acesta plânge și muncește mai departe. După multe și grele biruri… nu mică i-a fost mirarea că poporul chefuia și râdea de mama focului. Abia atunci l-a cuprins frica.Tiranul domnitor și-a dat seama că poporul nu mai avea nimic de pierdut… și abia așa a început să taie din biruri… dând neamului libertăți pentru un trai cât de cât decent. Poporul nostru… oare… când va începe să râdă… să râdă… să râdă?…
•        Cu una… cu alta… am citit trei volume cu totul deosebite. Nu pot decât să mulțumesc din nou și din nou, domnului Oprea pentru tot ceea ce face. Îi doresc din toată inima sănătate și putere. Să nu aibă regrete. Sunt mulți … și nu oameni oarecare…. care îi prețuiesc fiecare slovă scrisă. Dacă menirea domniei sale este să scrie… atunci să scrie… să frământe cuvintele, să le înnobileze cu parte din trăirile domniei sale și să publice… pentru hrana  propriului suflet. Este un om între oameni, o persoană cu totul și cu totul deosebită, iubită și respectată de oameni pe măsura domniei sale. Să-i fie aproape familia… câtă mai este și bunii prieteni… și să știe că nimic nu ar putea realiza fără ocrotirea și binecuvântarea bunului DUMNEZEU. Să fie ferit de toate relele și răutățile lumii… și în fiecare zi și în fiecare clipă să simtă cum CEL DE SUS veghează asupra sa. Da…ar merita să fie membru cu drepturi depline la Uniunea Scriitorilor din România, să fie intervievat de jurnaliști ca Eugenia Vodă( … parcă ale domniei sale emisiuni… nu sunt difuzate…doar la ore nedrept de târzii…și… de cele mai multe ori…vechi reluări…),ca doamna Buzura,ca doamna Irina Păcurariu… Mai țineți minte emisiunile domnului Iosif Sava??  Îmi este dor de normalitate… mare dor… Poate că vremurile se vor lumina… și măcar urmașii noștri vor înțelege și vor trăi binecuvântarea unei vieți normale. DOAMNE  AJUTĂ !
• Dar…se poate scris fără de poezie?

        ZI  LA  DURĂU

• Se lasă cerul, alene, pe munți  –
• Vântul se joacă în câmpul cu flori  –
• Aici aș veni de-o mie de ori…
• Colegii cărunți… norii cărunți…
• Brazii înalți… cu chip înțelept,
• Istoria toată aduc înspre noi  –
• Stânci, de când lumea, cu umerii goi,
• Sub vreme și vremuri… țin timpului piept.
• Sub coasă… la deal… fâneața miroase  –
• Harnice mâini… trudesc și trudesc…
• Plecații în lume…. cum oare trăiesc,
• Departe de munți…. departe de case?…
• Simt îngeri aprope… cuminți și desculți …
• Vecia le este mai vie la munte  –
• Am cerul în palme… seninul pe frunte…
• Și tot infinitul îl simt peste munți…
•                                                                               –  Durău  22 iulie 2023

        MĂ-NCHIN  ȘI  MULȚUMESC…

• Mă-nchin la Tine, TATĂ, mă-nchin la Tine, DOAMNE  –
• Mă rog și mulțumesc, prea bunule PĂRINTE  –
• Mi-ai dat și cruci de dus… și suflet mult… și minte…
• Să trec prin anii toți… cu foarte multe toamne.
• În drumurile mele… îmi caut bun  răgaz  –
• E verde mult în jur… și nuferi mulți pe lac  –
• Ce mult vorbesc în gând… mă odihnesc și tac…
• Și-o rătăcită frunză m-atinge pe obraz.
• O alta… încă una… își caută culcuș  –
• E toamna lângă mine… cuminte și-arămie  –
• Nu se arată lumii… se-arată numai mie…
• Eu însămi sunt o toamnă… voi fi și iarn-acuș…
• Apoi… nimic voi fi… nimic în lumea toată  –
• Gândind la anii toți… acum… mă odihnesc  –
• Prin toamnele din mine… simt iarna și-o zăresc…
• Și-ți mulțumesc PĂRINTE… mă-nchin la Tine, TATĂ !
•                                                                                                         – 10 august 2023  –