Fosta grădină cu cilindrii devenise un loc  malefic pe care locuitorii celor două sate îl ocoleau noaptea. Apăreau morminte din care ieșeau șobolani uriași. Oamenii se închinau speriați și treceau grăbiți mai departe. Nimeni nu reușise să dezlege misterul .
 La școală, la ora de Cunoașterea mediului, trei elevi veniră cu ideea de a folosi inteligența artificială.  Cei trei veniră la miezul nopții cu o piramidă de sticlă în care  închiseră un șoarece de casă cu două microfoane legate de coadă. Printr-o fantă se pompa apă. Cei doi șoareci de casă chițcăiau, iar microfoanele amplificau sunetul. Prin fanta din piramidă  colonia de rozătoare se repezi să-și salveze micile odrasle aflate în pericol. Rând pe rând salvatorii cădeau în bazinul plin cu acid sulfuric. Cucuiețenii alergară în grabă spre grădina cu șobolani. Era un spectacol vrednic de Infernul lui Dante.
  Isprava celor trei elevi făcu repede ocolul muntelui. Preoții Vasile Anton și Gică Zainea îi puseră în pomelnicele duminicale . Primăria îi declară cetățeni de onoare. Școala se va numi Salvatorii adolescenți.
Cu toate acestea  oamenii din Cucuieți rămâneau săraci mâncând turte și cartofi copți. Se vedeau sătui la nunți și pomeni, uneori. Un zvon îi puseră pe gânduri. Trocea, tatăl gornistului coborâse de pe munte și văzuse o colonie de rozătoare venind spre sat ca să se răzbune. Ce era de făcut?
Primarul puse buldozerul să sape un șanț pe care să-l umple cu apă. O problemă părea rezolvată. Amăgire! Din vale se anunța ieșirea rozătoarelor de sub pământ. Acum convoiul negru-gri era și  mai compact. Primarul Dabija dădu telefon la școală. Erau pregătiți pentru această nouă invazie.
Citiseră mai demult că auzul rozătoarelor cedează la un anumit număr de decibeli.
Conectară difuzoarele în serie la nivelul solului și făcură probă de sunet. Se auzea apocaliptic. Șoricimea se opri ca la comandă. După o scurtă oprire, convoiul de rozătoare se puse iar în mișcare mult mai prudent. Băieții conectară simultan trei surse de sunet din trei direcții diferite. Îmbulzeala era maximă. Încă o dată victorie!

Vasile Lefter