Fulgi de zăpadă, ninși pe aripi de îngeri,
Doruri în lacrimi ascund, în suflet, stingheri
Și curg în valuri, în liniști clipocite
Vin în puhoi, în șuvoaie răzvrătite.

Fulgii de zăpadă, ninși din caier de nori,
Ne-aduc belșug, pe aripi de gând călător
Și ne veghează prinși pe al vieții hotar,
Ca ruga noastră să nu fie în zadar.

Fulgii de zăpadă, ninși din flori de gheață
Sunt izvor, ce prin grădină se răsfață,
O cărare, ce duce spre un vis senin,
Ce înflorește-un suflet pașnic și divin.

Fulgii de zăpadă, ninși pe-a iernii coamă,
Cu credință sfântă se întorc la mamă,
Să-i cânte doina, cu iz de depărtare,
Cu miros de busuioc, scăldat în mare.