ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Lidia BURDUJA
Cenaclul DinOgor

Pentru-a câta oară?

Pentru-a câta oară – din cerul deschis -,
de mine – iubire -, iarăşi te-ai dezis?
Se făcea în noapte, visul nostru pur.
Îmi cădeai în braţe, sufletul să-ţi fur.

Tu-mi furai sărutul de mai multe ori.
Timpul să nu curgă, cu el să mă dori!
În stană de piatră, dorul să-l prefaci.
Eu să-i sap mormântul, tu- cruce să-i faci.

Peste-acestea toate, singur teiul sfânt
cu floare să plângă ultimul cuvânt
dintr-o elegie recitată-n doi
sub cerul de vară cu îngeri de ploi.

Nu mai ştiu, zeiţă, de câte ori – tu -,
când cerşeam eu DA-uri, mi-aruncai doar NU.
De la înălţimea tristului Olimp –
blestemat de oameni şi pierdut în timp.

Pentru-a câta oară, astăzi nu mai ştiu
dacă mai sunt vie, dacă mai eşti viu?
Dacă eu sunt trează şi tu nu eşti vis,
de mine – iubire -, de ce te-ai dezis?