POEM DE MARIN IFRIM. Şi se tot duc în fruntea Ţării, ca păduchii

POEM DE MARIN IFRIM

Şi se tot duc în fruntea Ţării, ca păduchii

Ne părăsesc politicienii, e un delir tăcut în tăcerile noastre, vă daţi
Seama ce-o să însemne viaţa noastră fără ei, fără latrinile lor dinţate.
Se duc, cu discursuri şiroind a bale, se tot duc şi nu lasă în urmă decât
Măsele scoase, dinţi cariaţi, ţară fără măduvă. Şi se tot duc
În fruntea Ţării. În sfincterul istoriei pidosnice. Se duc. Iar vin alegeri
Electorale, iar se pune de violuri bifate în cancelarii cu clopoţel.
Ne părăsesc lăsând în urmă salariile noastre mizere , taxele şi impozitele
Exorbitante. Şi se tot duc în fruntea Ţării, ca păduchii. Iar vin alegeri mai
Adânci decât inundaţiile, mai înalte decât cutremurele. Ne părăsesc
Politicienii. Mai avem un pic şi ne va părăsi şi harta. Vom locui în fire
De nisip, în cimitire aeriene, în vase necomunicante. Iar ei, acolo, sus, cum
Spune poetul, „mititei lustruindu-se pe ei”, ocupând cerul, punctele
Cardinale, vremea, nimicurile lor flatulente. În fruntea Ţării…