Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Pop Stelu…socotindu-se cu timpul…

Pop'Stelu

 Pop STELU… socotindu-se cu timpul…

 

 

 

 

un drum de străbătut…

un drum mai am de străbătut
din plinul drumului de început
mai lasă-mă,
un bob zăbavă,
să-mi oglindesc  chipul tăcut
în umbra ta…
în urma ta…

Adastă timp,
rămâi o vreme printre runele sufletului meu,
te-aștept cu fiecare clipă,
să mă închin ție, precum unui zeu,
mai  dăm răgaz de o iubire, două-
să-ți fie îngăduința singur țel,
când plouă cu Pleiade’n Univers,
vei înțelege din zboru-ți al meu zel,
rămâi cu mine o vreme,
mai am de primenit al tău harnașament,
și de trasat pe nebuloase un drum,
un  drum…traseu dement…

un drum mai am de străbătut,
din plinul drumului  de început,
mai lasă-mă,
un bob zăbavă,
să-mi oglindesc  chipul tăcut
în urma ta…
în umbra ta…

și… uite așa…

mai  ninge alene
 norii creionează cerului ultimile gene
 fulgi rari de nea
 îmi mângâie ochii în ultim sărut rece de catifea
 iarna’mi sulfă prin buzunare
 colna’i goală
 lemnele’s cenușă și fum
 raftul camării’i gol
 vinul din beci se prelinge’n bemol
 (ecou scrijelit pe grinda spânzurata’n pod
 acolo lângă cel de’al doispezecelea nod)
 ostenit de’atâta iernat 
 țin ison vinului-Mare Domn!
 dau samă paharului gol
 doinind a dor și jele
 cinstind memoria iubirilor mele
 celor tăcute și nerostite
 înrudite cu cele rostite și neprimite
 și…
 uite așa mă aghezmuiesc cu sârg 
 de dragul voracelui dor nebun
 ce încă își caută sens și rost
 trecerii prin celest…

mă socotesc  cu timpul…

adeseori mă rătăcesc pe drum, fac pașii înapoi,  
dar drumul capăta altă formă, alt sens…
(ceva legat de acele ceasornicului din turnul timp,
un timp pe care, nevoit de spațiu,
îl parcurg într-un ritm prea alert prea nebun)
ostenit de atâta drum  de străbătut…
 încerc să mă opresc, 
 hodină să-mi găsesc,
 cu greu mă sprijin de secundele ce-și mai caută rost
 în tumultul de clipe ce le știu pe de rost,
 doar visul efemer
 mă mai face să sper,
 într-o clipă de răgaz,
 când zâmbetul mi-a împietrit pe obraz,
 fac haz de necaz și mă ridic,
 știind că acolo la orizont înaripat stă un dric, 
 caut să mă tocmesc cu un gropar,
 să-mi sape groapă sub un des umbrar, 
 la umbră de falnic nuc, 
când vine vremea să mă duc …
 ce folos de sex, iubire, de elan…
 când toate vin înșiruite pe platan,
 și-apoi întipărite în firman…

firmanul, eu, și bunul dric
ne socotim cu timpul pe nimic. 
                                                         

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5