prin piaţa mare
din strada mare

întristat
de-o bună vreme încoace
dezamăgit
de-un recent electoral
cu lansări de carte
mintea-mi fuge la peisaj

în fiecare zi
dis-de-dimineaţă
plouă din pământ
şi
azvârlitu-s-au stropii
aiurea
pe caldarâm
o macara
la vârf
un macaragist
lustruind de zori
coada stropilor
într-un izvor
ce sfâşie şuvoaie
alt lustragiu freacă
de zor
de rugină un motor
ce cu forţă aruncă
apă
în sus
în jos
în stânga
şi la dreapta
avem apă
…
pe strada mare
în piaţa mare
carol de altădată
fără suflanie
doar
mecanicii lustragii
spală apa de rugină
cu roşu pe halate
dis-de-dimineaţă

la amiază
soarele-n văpaie
şi
apa în revărsare
ca la moară
ţâcniţi cu cheile la gât
în pielea goală
ca la baltă
feline voioase
aproape dezbrăcate
lascive se răsfaţă
cu apă
în strada mare

niciunde
niciun grijuliu
cu verigi la mână
şi gumare în şolduri

şi zi
şi noapte
în piaţa mare
din strada mare
doar
maior ignat
mai veghează
însetat
fără un strop de apă
companiei jertfite
de milă-i plângi
cancerul şi rugina
vor şterge plecăciunea
de neam
pentru eroi

la locul sfânt
cu jale veghează
eminescu
într-un tridimensional
pe-un soclu prăfuit
cu mantia ne-ngrijită
doar
de ciori ciupită

în strada mare
în piaţa mare
figuri alegorice
frecvent umilite
statui însetate
fără îngrijilvi
e profanaţiune

ah… lustragiilor!
Ah!…