Prefață de Liliana MOLDOVA la cartea ,,Prin roua gândurilor scriitoare Mihaela CD

Stablită în Canada, scriitoarea de origine română, Mihaela CD, scrie cu pana sufletului înmuiată în bucurie și culoare. Volumul „Prin roua gândurilor” este rodul unor exerciții critice foarte bine gândite, atent elaborate și riguros meșteșugite, concepute pentru a fi un punct de sprijin necesar celor care scriu. Ochiul critic al scriitoarei este luminos iar examenele critice la care sunt supuse cărțile pe care le-a recenzat fac, indiscutabil, parte din categoria criticii constructive, care îndreaptă cu gingășie și pune în lumina reflectoarelor virtuțile fiecărei cărți și măiestria creatoare a fiecărui autor analizat. Indiferent că se referă la volume de poezie sau proză, la antologii sau reviste, Mihaela CD scoate la iveală, într-o mainieră subtilă, dar constantă, incredibila și frumoasa relație pe care o are cu cărțile și cu unii dintre autorii acestora. În acest sens, nu este întâmplător faptul că noul volum încredințat tiparului se deschide cu un duo eseistic incitant în care autoarea face, indirect, o apologie a bibliotecilor și a lecturii. Profund interesată de soarta bibliotecilor și librăriilor din țara natală, domnia sa face un apel la scriitorii din țară, dar mai ales din străinătate, și la oamenii „cu dare de mână”să se prindă într-un lanț al dărniciei deziteresate dăruind bibliotecilor, și respectiv, cititorilor însetați de cultură românească autentică, exemplare gratuite din cărțile pe care le-au scris. 

„De aceea cred că este important să conștientizăm cu toții că fie printr-un efort material propriu, fie cu ajutorul unui sponsor care ne poate ajuta să tipărim cărți, trebuie să ne regăsim cărțile pe rafturile cât mai multor biblioteci căci acolo este locul unde scriitorul poate atinge nemurirea!”- încheie doamna Mihaela CD primul articol din volumul speldid intitulat „Prin roua gândurilor”.

Împărțită în șapte capitole,  cartea se remarcă prin design-nul inedit, atrăgător ți jucăuș. Astfel, trecerea de la un capitol la altul se realizează prin intermediul unor ilustrații fascinante care marchează vizual granița dintre capitolul care se sfârșește și cel care începe. Motto-ul cărții este și el plin profunzime și descifrează semnificația titlului concentrând ca într-un minuscul creuzet întregul conținut al volumului :

• „Pana scriitorului aşeazǎ
• în file de carte
• la ceas tarziu în noapte
• rouǎ de ganduri
• din
• cuvintele sale negrǎite
• spre a fi vorbite
• de cei ce vor veni cândva
• sǎ le descopere”.

Primul capitol antologiei de eseuri, impresii, articole și recenzii literare este sugestiv intitulat „Puncte de vedere” și măsoară pulsul întregului parcurs editorial al cărții. Pe lângă cele două discursuri eseistice e menționate mai sus, autoarea face o apologetică a bibliotecilor, a cărților și a celor care le-au conceput. Primul capitol al volumului include alte două scrieri eseistice în care autoarea dezbate câteva probleme actuale referitoare la raportul dintre bine și rău, dar se referă și la rolul pe care îl are cultura într-o societate degradată, ce suferă de grave derapaje sociale, morale și culturale.

Nemărginită este dragostea doamnei Mihaela CD pentru cărți iar capitolul al doilea – „Stropi de bucurii” – demonstrează pe deplin interesul său pentru producțiile literare de calitate. Atunci când se cufundă în lectura unei cărți – fie că este vorba de poezii pentru copii, precum „Adagietto” sau romanul „Păpușarul” ambele scriese, de Aurelia Rînjea, fie că este vorba despre romanul „Bianca printre castele de nisip” scris de Mara Popescu Vasilca, ori dacă se referă la povestea romanului „Floare de câmp” de Aurelia Oancă – Mihaela CD se aplecă asupra paginilor cărților recenzate cu resposabilitate dar și cu afecțiune iar analizele critice pe care le face ies în evidență printr-o ținută discursivă deosebită.

„Romanele Marei Popescu-Vasilca –stabilește doammna Mihaela CD –  sunt extraordinare lecții de viață în care învățăm ce înseamnă greșeala, ce înseamnă trădarea, ce înseamnă iubirea, ce înseamnă durerea și ce înseamnă căința, iertarea și pocăința. Autoarea ne arată că drumul vieții nu e presărat cu flori întotdeauna, el trece prin văi și lunci pe serpentine întortocheate și numai cu voință puternică putem să ținem drumul drept rămânând demni chiar dacă viața ne îngenunchează uneori”. 

În capitolul al treilea, „Daruri din depărtări”, reușește să construiască  o profundă conexiune interpretativă și empatizează cu romanele doamnei Simona Mihutiu : „Puteam fi eu”, ‘Fereastră spre mâine”, „Destinul, o jucărie stricată”, „Liberi să (nu) gândim” și volumul de versuri „Geometrii de suflet”.  Parcurgând aceste cărți, Mihaela CD descoperă o autoare talentată, un om deosebit care a transformat scrisul în artă și a ales să-și deschidă sufletul și să îl pună în palma cititorilor care apreciază romanele de dragoste și cărțile de poezie. În acest capitol, doamna Mihaela CD recunoaște să se simte în mod irezistibil atrasă de antologiile, cărțile și revistele pe care le primește din România și pe care le așteaptă cu sufletul la gură fiindcă toate bijuteriile literare scrise în dulcea limbă a lui Eminescu, îi sunt hrană sufletească, îi sunt neprețuite bucurii literare. Citindu-le, domnia sa se simte norocoasă și recunoscătoare pentru toți „colegii de condei și prietenii scriitori”, care îi trec pragul sufletului, prin intermediul cărților pe care le scriu, și cu mărinimie, i le dăruiesc.

Cu daruri sufletești însemnate, cu partituri critice deosebite vine Mihaela CD în fața cititorilor, în capitolul al patrulea, „Nestemate de cuvinte”, alcătuit din cronicile literare referitoare la:  cartea poetului Sandu Chiva, „O dragoste ce nu a dispărut”, poeziile scriitoarei Aurelia Rînjea din volumul „Copii și poezia”, incredibila poveste din romanul „Meseria de a fi om” de Simona Mihutiu. În paginile care încheie capitolul patru, Mihaela CD face un popas interpretativ și se oprește asupra celor patru volume ale „Antologiei Galaxy” despre care aflăm că a fost realizată în 8 luni, totalizează 1500 și include 147 de scriitori ale căror creații „strălucesc pe bolta literaturii românești”. Sau, după concluzionează Mihaela CD : „Aceste creații literare luminează și înnobilează spiritul românesc, dând dovadă de creativitate, de strălucire și de o fundație psihologică stabilă și statornică pe care se bazează însăși ființa noastră. Suntem un popor creativ, românul se spune că «s-a născut poet» dar aceste scrieri dovedesc chiar mai mult decât atât, dovedesc valori care ne-au fost înrădăcinate de secole, dovedesc demnitate, moralitate creștină și frumusețe sufleteasca înnăscută.” Apoi, referindu-se la aceeași antologie, continuă : „Fie că sunt poezii în vers clasic sau poeme în vers alb, proză scurtă sau fragmente de romane, povești, povestiri, aforisme sau epigrame, eseuri, articole sau cronici literare, cu toate clădesc și înaltă umanul prin sentimente sincere, trăiri înalte și vibrații profunde ale nezdruncinatului spirit creator.”

În capitolul cinci, autoarea antologiei de față, așează sub „arcada de gânduri” un univers eseistic variat și splendid conturat format din editoriale și articole în care vorbește despre prietenie, despre intime momente ale adevărului, despre fericirea ascunsă într-un zâmbet, despre  viața și personalitatea și Reginei Elisabeta a II-a și despre momentele înmormântării regale. Creionând pe scurt portretul celui mai longeviv monarh al Marii Britanii, doamna Mihaela CD, insistă, în editorialul său, asupra ideii că regina, care a trecut în nemurire, va rămâne „un modelul de conduită, eleganță, modestie și demnitate un simbol de continuitate și stabilitate”.

Dacă în capitolul șase, nu întâmplător botezat „Emoţii literare”, Mihaela CD revine la preocupările sale de critică literară dezvăluindu-și impresiile generate de întâlnirea cu anumite cărți și cu autorii lor. Ca și în capitolele anterioare, scriitoarea și jurnalista, Mihaela CD, analizează cu atenție cărțile recenzate, insistând asupra faptului că volumele la care se referă nu pot trece neobservate, nici de iubitorii de lectură, nici de istoricii și criticii literari care vor găsi aici materiale literare valoroase, capabile de a intra într-o posibilă istorie a literaturii române. Se află în această situație cărțile : „Nunta cu fluturi” de Carmen Doreal, „Catia, gustul amar al trădării” de Mara Popescu- Vasilca, poeziile din volumul „Rețete de suflet” de Gabriela Raucă, „Prima Iubire, Poezia” de Aurelia Rînjea. 

Ultimul capitol, „Cu pana sufletului”, scoate cel mai bine în evidență unul dintre atributele Mihaelei CD, acela de a fi „un autor solar”, așa cum remarcă, scriitorul Johnny Ciatloş Deak, editorul cărții. Autoare a 12 cărți, Mihaela CD, nu se sfiește, în capitolul șapte, să se dedice unui exercițiu eseistic exemplar și extrem de sincer referitor la curcubeul de emoții care o încearcă de fiecare dată când lansează o carte, de asemenea, scriitoarea surprinde, într-o manieră deja cunoscută și încercată pe parcursul sutelor de articole pe care le-a scris, impactul pe care l-a avut lansarea în România, în vara acestui an, a celor trei volume  „La Casa de Nebuni”(poezii), „Prin ochii mei” (articole și cronici literare) și „Dialog peste ocean” carte de poezii  realizată împreună cu poetul Trandafir Simpetru. 

Iată ce scrie, Mihaela CD în legătură cu evenimentul literar desfășurat la Sinaia : „Emoțiile au atins cote înalte, dansând un tango între inima și suflet și răbufnind înecat în mici mărgăritare în coltul ochilor ce stăteau să se rostogolească pe obraji accesând în glas o vibrație de simțire și trăire intensă atât pentru mine cât și pentru invitații speciali: senior editorul Johnny Ciatlos-Deak, artistul Marius Luca și doamna scriitor și cronicar Ana Munteanu Drăghici din Chicago. Rând pe rând în sala elegantă a hotelului International din Sinaia s-au prezentat la microfon oameni de cultură, scriitori și artiști care au încântat publicul cu recitări diverse, cu melodii minunate, cu impresii și referiri făcute actului cultural în sine dar și cu luări de cuvânt și caracterizări ale autorilor cărților lansate,cu recenzii și cronici făcute celor trei cărți mai sus amintite.”

Prin urmare, decizia autoarei, de a aduna între coperțile prezentei cărți, eseurile, cronicile literare și articolele pe care le-a scris în ultimul timp, a fost o alegere foarte bună, benefică pentru autoarea însăși, pentru scriitorii recenzați, dar și pentru cititorii antologiei cărora li s-a oferit șansa de a pătrunde într-o nișă, luminoasă și specială, a lecturilor și preocupărilor literare ale scriitoarei Mihaela CD.

Liliana Moldovan
secretar –Filiala Mureș Liga Scriitorilor din România