Cele cinci fete sortite sultanului se jucau nepăsătoare în grădina cu dafini. Cristinel îi conduse pe cei cinci părinți revoltați până la fântâna cu ghizdele înalte. Mai departe nu se mai putea merge. Cinci eunuci trimiși de sultan păzeau cele cinci fecioare cu acribie.
Cei cinci tați din clanul Burlacilor de fiecare dată când încercau să treacă peste gardul   de un galben auriu erau stropiți cu vopsea roșie. În cele din urmă renunțară. Fetele lor păreau aproape de gard. Era doar o iluzie.
După o zi de așteptare zadarnică. Justițiarii conduși de Cristinel se îndreptară spre ieșire cu lacrimi în ochi.
Lui Cristinel i se făcu milă de ei și le propuse un plan, prin care cele cinci domnițe puteau ieși din grădina cu muzică vrăjită.
Cristinel se va deghiza în turc și va elibera rând pe rând câte una din așteptatele cadâne, prefăcându-se că e din  suita sultanului. Planul funcționă până la a cincea fată. Ienicerul se gândi să verifice dacă emisarul sultanului are semiluna pe spate. Răpitorul nu era trimis de nimeni. Corpul de ieniceri sări peste gardul de protecție strigând amenințător la sătenii cu ciomegile ridicate. Erau cinci contra cinci. Mirenii loveau năprasnic. Ultima fetiță în captivitate fu adusă de Cristinel cel isteț. Fetele își reveniră din vraja dată de plantele aromatice și se aruncară în brațele taților mândri de măciucile lor. Or avea ce povesti nepoților.    Cristinel se opri la izvorul cu apă neagră, semn rău pentru drumeți.  Părinții erau bucuroși nevoie mare că se întorc victorioși cu fiicele acasă.
– Iordache, eu zic să spunem celor  de acasă că ne-am luptat cu Rafalele și le-am alungat.
– E cam gogonată minciuna și nu ne vor crede. Cum să te lupți cu niște himere? Interveni Alecu Burlacu.
Cristinel era indignat de cele auzite și se hotărî să nu mai intervină. Grupului de zece se alătură și cei cinci preoți care rosteau rugăciuni pentru alungarea Celui Rău.
Dealul se pregătea de intrare în somn. Umbre ciudate pluteau pe deasupra pinilor. Bufnițe supărate prevesteau nenorociri. Un vânt fierbinte făcu aerul irespirabil. Țipete stridente veneau din pădure. Erau cele cinci Rafale cu aripile deschise care veneau să-și recupereze ofranda. Ca la un semn. Rafalele își deschiseră aripile , formând un fel de coș, în care traseră pe rând cele cinci fete, care se bucurau de această nouă aventură. Cristinel nu mai interveni , dând o lecție lăudăroșilor. Avea el un plan pentru mai târziu. Preoții cântau de zor :„   Și nu ne duce pe noi în ispită….”
Grupul de intervenție se opri pentru popas.
– Iordache, ce vei povesti acum oamenilor de acasă?
Nimeni nu mai rosti o vorbă. Își reproșau că nu au ridicat barem un deget de frica Rafalelor.
În timp ce coborau necăjiți , cinci dulăi veneau din deal , alergând spre sătenii cu cușme pleoștite. Erau cele cinci fete metamorfozate prin vrăji de Gălina lui Toader.  Pe Gălina o anunțase Cristinel, căruia îi trecuse deja supărarea pe lăudăroși.

VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR.